Mulți tineri aspiră la o diplomă de facultate pentru că o văd drept simbolul succesului și cred că le aduce și un salariu mai mare. Însă teoria și practica trebuie să meargă mână-n mână, atrage atenția un expert în politici educaționale într-o analiză The Conversation.
Pe 5 octombrie este celebrată Ziua Mondială a Profesorilor. În România, este sărbătorită printr-o zi liberă. Peste tot în lume, sistemele de educație suferă din cauza pandemiei de COVID-19. În acest context greu pentru profesori și elevi, UNESCO a transmis o declarație comună semnată de Audrey Azoulay, Director General al UNESCO, Guy Ryder, Director General al International Labour Organization, Henrietta H. Fore, Executive Director al UNICEF și David Edwards, secretar general al Education International. „Acum trebuie să gândim mai departe de COVID-19 și să lucrăm pentru a construi sisteme educaționale mai rezistente”, este unul dintre mesajele acestora.
V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.