Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).
De opt ani, Finlanda iese pe primul loc în topul global al fericirii. Nu e o fericire de sărit în sus de fapt, e satisfacție cu privire la propria viață. Au cifre bune la educație, sănătate, calitatea vieții per total. Sunt triști totuși că n-au mai câștigat Eurovision demult. Da, stau bine și la umor. Când redevin serioși, îți zic și de celelalte îngrijorări care îi frământă cât să le studieze și să facă reforme pentru ele. Iată ce am aflat despre „infrastructura fericirii finlandeze”, în cele trei zile în care am vizitat Oulu, un oraș aproape de cercul polar, și Helsinki!
Cu ce mă ajută teoria lui Pitagora în viață? Am auzit poate întrebarea asta când eram elevi, poate ne-am pus-o dezamăgiți când nu găseam legătura între formulele de pe tablă și ceva practic din jurul nostru. Ce legătură există între această întrebare rostogolită generațional și faptul că peste o treime dintre elevii români sunt analfabeți numeric? Lansăm o nouă serie REZOLVAT, de data aceasta pe tema alfabetizării matematice și științifice.