România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
OP-ED. Îl țineți minte pe primarul Cristinel Condrea din Rediu, Iași, care amenința la o ședință de consiliu local că nu mai pune săpun și hârtie igienică la școală fiindcă nu are „niciun rezultat”? Aceeași mentalitate de tipul „profesorii să sufere și să demonstreze” o vedem și în discursurile legate de măsurile de austeritate ale guvernului. Și nu e de ieri, de azi.
Președintele Joe Biden se va ține de cuvânt și va redeschide toate școlile în primele o sută de zile de mandat. Iar prima regulă și cea mai importantă va fi purtarea măștilor. Criza Covid a schimbat ceea ce înseamnă educația și a determinat antreprenorii să fie creativi. O companie daneză vrea, de exemplu, să ajungă la 10 milioane de elevi prin intermediul laboratoarelor virtuale de științe. Dar tot pandemia lovește cele mai vulnerabile țări: ca să răspundă crizei de personal, Rwanda a început să angajeze mii de profesori fără nicio experiență sau calificare.