O mamă se luptă să accesibilizeze spațiile culturale pentru copiii cu dizabilități intelectuale care își petrec mare parte din viață în casă.
Flavius Foica a absolvit în urmă cu 20 de ani Colegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară „Țara Bârsei” din Prejmer, pe care îl conduce astăzi. Când era la liceu, nu putea să se bucure ca generațiile de astăzi de practica în clinica veterinară și la ferma didactică. În ultimii patru ani, de când este director, a transformat cu totul școala într-una modernă. Bătălia cea mai grea o are de dat însă cu mentalitățile. „Cred într-un învățământ agricol pentru că văd, în fiecare zi, ce înseamnă confortul adus dimineața de cana de cafea și felia unsă cu unt și miere”, spune directorul.
OP-ED În 36 de ani la catedră, am lucrat cu suficienți directori ca să știu că un director bun se simte într-o școală înainte de a i se citi CV-ul. Se simte în cancelarie. Și, poate cel mai important, într-o școală bine condusă oamenilor nu le este frică să vorbească. Toate acestea sunt greu de prins într-o grilă. Așa că mă întreb: candidații dau examen, dar cine îi examinează pe examinatori?