18 tineri cu vârste între 14 și 18 ani sunt invitați să scrie câte o scrisoare despre „despre ceea ce-i obsedează, despre ce-i face curioși în privința acestei lumi sau a perioadei pe care o trăiesc, despre întrebările pe care le consideră a fi cele mai importante”, iar scriitoarea Iulia Iordan le răspunde în scrisori sub forma unor poeme, aducând în actualitate și învățăturile filosofului Seneca de acum 2000 de ani. Așa a apărut cartea „Rămâi cu tine”, parte a proiectului „Filosofia la purtător. Scrisori către adolescenți”, recent publicată de editura Seneca, din care publicăm astăzi un fragment.
La cei 17 ani ai ei, sunt puține lucruri care o pot face pe Maia, adolescenta familiei noastre, să iasă din casă. De câteva luni unul dintre acestea este trupa de teatru Artwist, una dintre trupele de adolescenți ale Asociației Artspot, coordonate de actori ai Teatrului Municipal din Baia Mare. A găsit acolo un loc în care „toată lumea se exprimă liber și creativ, oricând au nevoia să o facă, toată lumea ascultă pe toată lumea, e o energie unică. Suntem foarte deschiși și avem încredere unii în alții pentru că punem valoare pe conceptul de trupă și ce înseamnă să fim uniți și să mergem mai departe împreună”.
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.