Flavius Foica a reușit să transforme Colegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară „Țara Bârsei” din Prejmer, să creeze parteneriate cu agenții economici pentru clasele de învățământ dual, și a făcut echipă cu organizația World Vision în proiectul „Mândru să fiu fermier”, prin care vor să redea agricultorului locul și imaginea pe care le merită.
Sunt demersuri cu atât mai importante, cu cât statisticile relevă nevoia României de a forma o nouă generație de fermieri. Aproape 97% dintre fermierii români au doar experiența muncii câmpului și asta e valabil și printre managerii tineri, sub 35 de ani: aproape 90% dintre ei au doar „școala vieții” în agricultură. Și peste toate, avem și a treia cea mai îmbătrânită populație de fermieri din UE, după Portugalia și Cipru.
Competiția dintre „Salamul 9B” și „Cârnatul 11 C”
Managerul școlii are ambiții mari, așa că nu se uită la coada clasamentului. Preferă să ia ca exemplu Olanda, țară care a știut să aibă grijă de sectorul agricol și unde elevii intră la o școală de profil doar dacă au medie bună și un teren de lucrat. Așa că a încercat să facă o bază de practică unde elevii lui să învețe cu adevărat meserie. Au clinică veterinară, au fermă didactică și o livadă didactică făcută dintr-o chetă de la profesori, elevi, părinți și o brutărie proprie. În plan, aproape de finalizare este și o carmangerie a școlii. „Vom lansa «Salamul 9B» și «Cârnatul 11 C». Ne-am gândit cum să creăm o competiție între clase, pentru că încercăm să-i formăm pe copii să înțeleagă rolul și rostul muncii”, explică profesorul.
Din oferta de studiu pentru 2021/2022 va face parte și noua specializare de piscicultor-prelucrător pește, anunțată recent printr-un comunicat oficial pe pagina de Facebook a colegiului: 16 locuri în sistem dual și 12 locuri în sistem profesional simplu.
„Înființarea ei vine ca răspuns al solicitărilor din mediul de afaceri piscicol. Antreprenorii se angajează să ofere elevilor baza materială pentru practică, și bursă lunară de 200 lei pentru elevii din sistem dual, cu posibilitatea angajării acestora la terminarea studiilor”, a declarat Flavius Foica.
Muncești, dar și câștigi
Directorul Colegiului pentru Agricultură și Industrie Alimentară „Țara Bârsei” din Prejmer crede în agricultorul școlit, de care este atâta nevoie. „Pe mine mă interesează ca fermierul sau agricultorul să aibă abilități practice, să aibă acel fler al gospodarului care se uită la cer și spune că astăzi plouă. E adevărat, nu neglijăm nici partea de tehnologie (doar poate consulta, la fel de bine, un site meteo). Îl pregătim bine în școală, îl ajutăm în antreprenoriat și îi asigurăm un confort al vieții”, spune directorul.
Agricultura trebuie să țină pasul cu tehnologiile de azi. „Ideea că te duci «la coada vacii» este acum departe de ce înseamnă un fermier școlit cum trebuie, susținut. Meseria îi asigură un venit constant și suficient, cât să se simtă bine pentru că face un ban.”
De pe 8 februarie, de când s-au redeschis școlile, Ministerul Educației a decis ca elevii din învățământul profesional și tehnic să își poată face practica față în față, indiferent de scenariul epidemiologic. Iar la Prejmer se face multă practică.
Învățământul online nu s-a potrivit deloc cu cel tehnic. „Poate deveni un stil de educație complementar. Poate veni să ajute, poate veni și să compenseze, în anumite situații. Dar să înlocuiască învățământul clasic, în școală, nici nu poate fi vorba.”
Au lucrat online, dar școala nu înseamnă numai predatul în clase, ci tot cadrul social care o înconjoară. „Să te filmezi făcând flotări și să-ți dau notă la sport... nu știu ce să spun. Sau să te filmezi acasă, frământând aluatul, fără să te corecteze nimeni, nu e suficient. Copiii au nevoie de interacțiuni: să meargă la școală, cu autobuzul, să stea de vorbă, să se pregătească, să aibă o rutină.”
În Olanda, sunt admiși la licee agricole elevii cu medie bună și cu teren arabil
Au depășit și perioada aceasta de criză în echipă. De altfel, pentru fiecare lucru din școală au muncit împreună. Când n-au avut bani, au făcut chetă în cancelarie. „Livada didactică, de exemplu, le aparține profesorilor și elevilor. Vreo 700 de pomi i-am cumpărat cu banii strânși de la profesori, elevi, părinți, personalul școlii. Lucrările le-am făcut prin sponsorizarea unui coleg care dispunea de utilaje. Ne-am gospodărit, altfel lucrurile ar fi stagnat.”
Profesorii duc și o muncă permanentă pentru a-i convinge pe părinți că liceul agricol este potrivit pentru copiii lor. „Mai sunt și părinți care studiază cu atenție activitatea noastră, mai ales pe profil veterinar, pentru că este punctul nostru forte. Marea majoritate a întrebărilor sunt legate de chestiuni administrative: cum arată căminul, care este ultima medie de intrare. Entuziasm general nu prea am văzut, cu toate că avem și copii care ne vizitează din clasele a V-a, a VI-a, iar părinții cedează dorinței lor”, spune directorul.
Mentalitatea e cel mai greu de clintit.
Să luăm exemplul Olandei. Acolo, nu intră oricine la un liceu cu profil agricol. Trebuie să ai și teren, și medie bună. La noi, toată lumea vrea să fie licențiată, nemaivorbind de mastere și doctorate.
Flavius Foica este doar unul dintre directorii care vor să schimbe imaginea învățământului agricol. Școala pe care o conduce susține acțiunile Consorțiului „Creștem prin educație agricolă”, din care fac parte mai multe organizații. Mâine, de la ora 11.00 organizează și o dezbatere cu tema „Creștem prin educație agricolă - Propuneri pentru revitalizarea învățământului profesional și tehnic agricol din România”.
