Cum ar arăta un opțional de sustenabilitate la clasă?

Sfori, suluri și farfurii de carton, carioci, foarfece, post-it-uri, perforatoare și stickere. Cam 70 de profesori într-o sală mare a Colegiului Național „Alexandru Odobescu” din Pitești își confecționează ecusoane ca o primă activitate din trainingul „SustenAbilitate 2.0”. E final de mai. 

Până în iulie, alți aproximativ 600 de profesori din 20 de județe au trecut prin același curs, care i-a format să predea aplicat sustenabilitatea la clasă prin metoda Project-Based Learning (metodă de predare bazată pe proiecte și probleme din viața de zi cu zi, n.r.). Dintre ei, 280 au răspuns la un chestionar al EFdeN, organizația care a realizat opționalul, iar aproximativ 80% au spus că ar vrea „să aducă opționalul în liceul lor”. 

Această nouă materie își propune să ducă astfel discuțiile din clasă de la simple definiții despre „reciclare, poluare sau energie verde”, la lucruri mai aplicabile așa cum sunt „calitatea vieții în propriul cartier, câtă energie consumă o locuință sau ce înseamnă durabilitate”. 

Cum apare un opțional

În urmă cu vreo zece ani, Corina Fugaru, parte din boardul organizației EFdeN pe „Direcția Educație”, era profesoară de geografie. Își amintește că la catedră a încercat să practice „un stil mai diferit” față de predarea cu care era obișnuită. Însă conducerea școlii, spune ea, nu i-a permis să facă lucrurile „așa cum își dorea”, având dificultăți inclusiv atunci când încerca să mute băncile sau să îi pună pe elevii ei să lucreze în echipe. 

„Am rezistat în școala respectivă 8-9 luni, apoi am zis gata, eu vreau să fac educație non-formală. Așa s-a dus parcursul meu către zona asta și am luat ușor proiecte de educație în EFdeN”, povestește Corina acum, la nouă ani și jumătate distanță de catedră.

Are 32 de ani și din anii de școală, ca elevă, are o singură amintire legată de educația de mediu. La ora de geografie au făcut „colecții de modă din materiale reciclate” și „toată lumea și-a dat interesul”. „Învățarea prin joc” i-a intrigat pe toți, povestește ea, acum cu lupa unui adult care știe ce înseamnă Project Based Learning. 

„SustenAbilitate 2.0” e ca un „șantier deschis” în echipa EFdeN de vreo trei ani. Un an a durat să facă programa, apoi încă un an au pilotat-o cu elevii de la Colegiul „Gheorghe Lazăr” din București, testând „fiecare modul, fiecare lecție” pentru a vedea ce trebuie îmbunătățit. Și vara trecută au lucrat după feedback, pentru ca în septembrie 2025 să depună programa la Ministerul Educației spre avizare. În ianuarie au primit feedback-ul cu trei avize de modificare. 

„Le-am făcut în ianuarie (modificările, n.r.) și nici până acum nu am răspunsul final. Durează mult procesul, l-am luat ca la carte, așa cum ar face orice profesor din România care vrea să-și facă un opțional”, povestește Corina Fugaru. 

Dacă primește aprobare, opționalul de sustenabilitate ajunge în Monitorul Oficial și apoi poate fi dat către toate liceele din România. 

„Ar trebui să-l avem aprobat până undeva în ianuarie maxim, ca mai apoi să poată intra în lista liceelor”, mai explică ea. Între timp s-au concentrat pe formarea profesorilor. 

EFdeN este un ONG românesc, înființat în 2013, pentru EFiciență, deNsitate și dorința de a construi în funcție de natură f(N). Printre alte proiecte ale ONG-ului pentru educația de mediu se numără și un laborator mobil de educație științifică și sustenabilitate, Caravana HaiHui Verzui. 

„Do your badge”

Profesorii sunt grupați la opt mese dreptunghiulare de lucru. „De ce eu? De ce acest interes pentru sustenabilitate?”, îi întreabă Ștefan Dobre, trainer EFdeN. Colega lui îi lipește pe piept o fâșie de scotch de hârtie pe care scrie „Fane”. Apoi Fane ia răspunsuri de la profesori: „curiozitate”, „noutate”, „ce le lăsăm copiilor”, „ce lăsăm viitoarelor generații”. 

Apoi e rândul profesorilor să-și facă ecusoane folosind doar lucrurile pe care le au pe masă, la îndemnul lui Ștefan, „să nu consumăm, ne folosim de materiale simple”. Au sfertul academic la dispoziție și câteva materiale, parcă împrumutate din lecțiile de abilități practice. 

Unii merg pe „less is more” și doar își scriu numele pe post-it-uri cu o cariocă. Alții se lasă purtați de valurile creativității și din farfuria cartonată decupează flori și un soare cu raze lungi, pe care își scriu numele și lipesc stickere cu „bravo”. Un grup de profesoare își scriu numele pe post-it-uri, le lipesc în piept, dar își și trec prin jurul încheieturilor o sfoară din iută. Când vine momentul să-și prezinte badge-urile ridică încheieturile, acum legate, simbol al lui „împreună”.

Modulele, gândite pe obiectivele de dezvoltare durabilă

Acum că profesorii au badge-uri, trec, sub îndrumarea lui Ștefan, la cea de-a doua activitate din training: lucrul pe programă. Opționalul de sustenabilitate are un proiect final precedat de cinci module tematice gândite pe Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD), adoptate Organizația Națiunilor Unite (ONU), adică 17 ținte globale menite să elimine sărăcia, să protejeze planeta și să asigure prosperitatea pentru noi toți.

Pentru a doua parte a trainingului de astăzi, fiecare masă va lucra pe câte un modul: educație, egalitate și pace; mediu și climă; bunăstare; comunități sustenabile; prosperitate. Fiecare echipă de profesori trebuie să se gândească la un proiect practic care să meargă în direcția modulului. 

Când vine vremea prezentărilor, fiecare echipă are un profesor desemnat să pitch-uiască ideea de proiect. Pentru modulul legat de bunăstare, au lucrat pe trei dintre obiectivele ONU care au legătură cu sănătatea și calitatea vieții: ODD 1 (Fără sărăcie), ODD 2 (Zero foamete) și ODD 3 (Sănătate și bunăstare).

Un grup de profesori propune un workshop în care elevii să gândească un meniu al zilei care să coste 2-3 euro. Un altul a gândit cum, după ce primesc semințe, elevii ar amenaja în curtea școlii o grădină cu zarzavaturi și plante aromatice. 

Sustenabilitatea predată după competențele testate de PISA

Ancorat în „criteriile de gândire creativă și colaborativă promovate de PISA” și-a propus să fie opționalul de sustenabilitate, pornit din nevoile identificate la elevi: „de a învăța practic și aplicat, de a înțelege concret ce înseamnă sustenabilitatea, de a avea impact real prin schimbare și interesul pentru întâlniri cu persoane resursă și modele de bune practici din domeniu”, potrivit ghidului facilitatorului pus la dispoziția profesorilor care își vor dori să predea sustenabilitatea la clasă.

România este în prezent pe locul 55 la PISA, cu rezultate în scădere la toate cele trei domenii evaluate: 46% dintre elevii români nu depășesc nivelul de bază la științe, 52% nu depășesc nivelul de bază la mate și 48% la citire. 

Mai simplu spus, cam jumătate dintre elevii noștri de 15 ani nu se descurcă la competențele testate de PISA, bazate pe gândire critică și probleme inspirate din viața de zi cu zi. 

Opționalul de sustenabilitate a fost mai întâi testat timp de un an la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București și este în curs de aprobare la Ministerul Educației. 

Opționalul s-ar adresa mai ales liceenilor de clasa a XI-a și s-ar întinde pe durata unui an școlar, cu întâlniri de aproximativ 90 de minute la fiecare două săptămâni. Iar profesorii care aleg să predea acest opțional ar primi curriculumul complet, resurse educaționale și suport metodologic pentru activitatea de la clasă.

Foto: EFdeN, activitatea de formare a profesorilor din Sibiu și Constanța

„Sănătatea mediului e sănătatea oamenilor”

Ioana Mihăilescu are 17 ani și este clasa a XII-a la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București. Anul școlar trecut, cât timp opționalul de sustenabilitate era pilotat la ea în liceu, coordona Inițiativa de Activism EcoSense, un fel de club de educație climatică al elevilor din „Lazăr”. Membrii EcoSense, în jur de 30 de elevi, au urmat opționalul un an întreg. 

„A fost ceva interactiv pentru noi, pentru că fiecare modul avea și un fel de temă pentru acasă, un task. La unul dintre module a trebuit să luăm interviuri. Și acolo ne-au pus toate resursele la dispoziție și fiecare echipă a luat un interviu”, ne-a povestit Ioana la finalul anului școlar trecut.

Sustenabilitatea predată ca materie obligatorie crede că ar fi „un pic mult”, însă îi vede utilitatea ca opțional, cu condiția ca predarea să fie „deschisă” și elevii să poată „să vină cu întrebări, să nu se simtă presați”.

Eu mi-aș dori să ajungă la toți copiii din țară. Mereu am gândul ăsta că sunt multe lucruri care se întâmplă în București și e foarte bine că se întâmplă, dar ideea e de scalare acum, să ajungă în cât mai multe medii și în special în mediile defavorizate, pentru că educația pentru mediu e primordială. Sănătatea mediului e sănătatea oamenilor.

Că „nevoia este mai mare într-un oraș care nu este capitală” a simțit și trainerul Ștefan Dobre. În București a simțit că „există interes”, dar în același timp a simțit și că elevii din urbanul mare au mai multe astfel de proiecte. Crede că multor profesori din sala de curs din Pitești, de pildă, le-a fost captată atenția tocmai pentru că lucrează „majoritar cu copiii care provin din comunități vulnerabile” și care au nevoie să audă despre „cum pot ieși din statutul de vulnerabil și cum pot crește”. 

Interes mai mare din partea profesorilor de geografie și biologie

Profesorii de biologie și geografie ar fi cei mai interesați să predea sustenabilitate, au arătat înscrierile la cursul de formare susținut de EFdeN. 

La geografie, povestește Anca Popescu, care predă geografie de 26 de ani, e „un avantaj” că e inclusă protecția mediului în anumiți ani de studiu. 

„Finalizăm capitolul Atmosferă vorbind despre poluarea aerului. Finalizăm capitolul Hidrosferă vorbind despre poluarea apelor. La clasa a VI-a este unitate separată dedicată protejării mediului. La clasa a VII-a se vorbește despre probleme ale continentelor cu despăduririle, cu reducerea suprafețelor de pădure ecuatorială și tot așa. Și la clasa VIII-a vorbim despre protejarea mediului, rezervații naturale”, ne face ea o scurtă trecere prin programă. Asta predă la Școala Gimnazială „Basarab I” și Școala Gimnazială „Regina Maria”, ambele în Curtea de Argeș. 

În ultimii ani a început să le vorbească elevilor și despre risipă alimentară și industria fast fashion, teme pe care le-a introdus după interesele elevilor despre care spune că „sunt curioși, sunt dornici să caute, să se informeze, să vină cu tot felul de propuneri, de idei”. 

Și-ar dori să predea pe viitor și un opțional de sustenabilitate, pe lângă cel de protecție a mediului pe care îl are deja în orar. „Dacă am avea și un suport de curs sau copiii ar avea manuale, ar fi grozav”, spune profesoara. 

Despre activitatea de pregătire a profesorilor ținută de EFdeN spune că și-ar fi dorit să fie „mai lungă, mai complexă”, să fi lucrat pe „cazuri mai concrete” și să fi învățat cum să îmbine activitățile teoretice cu practica, „cum ai putea să duci copilul și ce să faci cu el în natură”, de pildă. 

Și Daniela Oțelea, profesoară de biologie la Liceul Tehnologic „Dimitrie Dima” din Pitești, spune că are nevoie de mai multă pregătire în cum să facă legătura dintre teorie și practică și să pună accent pe cea din urmă: „Adică nu atât de multă teorie, cât mai mult practic, pentru că așa sunt elevii în ziua de astăzi. Nu mai au răbdare ce-i drept și preferă activitățile scurte, practice și interesante.” Și ea și-ar dori să predea sustenabilitate, deoarece crede că e „o temă actuală și, mai ales, de viitor”. 

Profesorii „își doresc foarte tare să se introducă în școli subiectul acesta”, crede Andra Anastasiu, după un tur prin șase județe în calitate de trainer „SustenAbilitate 2.0”. „Singurele temeri pe care le au ar fi legate de aspectele teoretice care sunt destul de complexe”, confirmă ea. 

Mulți dintre profesori spun că își doresc „mai mult training, mai concret, pe o perioadă mai îndelungată, poate două zile, poate mai mult, poate mai multe materiale adiacente legate de teoria sustenabilității”.

Sustenabilitate la fiecare materie

În viitor, Corina Fugaru de la EFdeN spune că își dorește „să fie o componentă de sustenabilitate în fiecare materie pe care o învață elevii în România”, argumentând că „nu e ok să mai băgăm o materie în plus, că au foarte multe materii în program”. 

„Cum ai putea să aduci unul dintre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă încât să înțeleagă elevii tăi și o parte de sustenabilitate, chiar dacă tu predai chimie?”, crede că e o întrebare pe care ar putea să și-o pună profesorii. 

Lor le transmite că „e nevoie să ne adaptăm”, deoarece „dacă nu suntem adaptabili noi ca profesori pe interesul elevilor, e clar că va fi din ce în ce mai greu să-i ținem în clasă, în bancă”.

Profesorii care vor să participe la cursul de formare pentru opționalul de sustenabilitate susținut de echipa EFdeN se pot înscrie pe site-ul oficial. Cursul nu implică niciun cost.