În România, unul din zece nou-născuți are o mamă adolescentă. Pe 16 iunie, timp de mai bine de trei ore, la o masă ovală din sala „Avram Iancu” din Parlament, politicieni, medici și reprezentanți ai ONG-urilor au discutat despre acest fenomen și despre ce soluții există.
26.06.2026
de Raluca CristeaSala „Avram Iancu” de la etajul 1 din Palatul Parlamentului are 55 de scaune de catifea roșie, însă mai puțin de jumătate sunt ocupate.
Are pardoseală din marmură albă, o masă ovală și trei candelabre de dimensiuni impresionante care singure ar putea ocupa suprafața unei sufragerii de apartament.
În jurul mesei sunt consilieri locali, specialiști din ONG-uri, profesori, studenți, psihoterapeuți, medici și cercetători. Nu e niciun reprezentant din Ministerului Sănătății sau al Educației în sală.
Foto: Facebook Ruxandra Cibu Deaconu.
Dezbaterea „Mame minore: ce nu vede statul dincolo de statistici” a fost inițiată de Ruxandra Cibu Deaconu, Senatoare USR și Secretară a Comisiei pentru Sănătate. Au participat alți doi senatori: Ágota Kondor de la UDMR și Cătălin Mîndru de la USR.
În același timp, în primăvara acestui an, mai mulți senatori PSD au venit cu o inițiativă legislativă care transformă „Educația pentru sănătate” din opțional în materie obligatorie, adică în trunchiul comun. Sarcinile la minore și sănătatea reproducerii sunt printre argumentele lor.
Până la acest moment, proiectul de lege a primit aviz favorabil de la mai multe comisii și consilii, iar la începutul lunii iunie, Senatul a trimis proiectul de lege la Camera Deputaților, prima cameră care îl va dezbate.
„E un moment politic extrem de complicat, de asta ați văzut și puțini politicieni aici în sală. De la ministere nu a venit nimeni”, explică senatoarea Cibu-Deaconu, referindu-se la încercările repetate de pe scena politică de a forma un nou guvern.
„O copilă devine mamă înainte să termine școala, uneori cu mult înainte să împlinească 16 ani, și în spațiul public ajung (doar) cifrele ”, spune ea în deschiderea dezbaterii în încercarea de a explica numele ales pentru discuția inițiată.
Aproape jumătate dintre fetele sub 15 ani devenite mame în state din Uniunea Europeană provin din România și unul din zece nou-născuți din România are o mamă adolescentă, potrivit unui raport al Salvați Copiii.
„Aceste cifre ne spun foarte puțin despre drumul care duce până acolo”, a punctat senatoarea.
Foto: Facebook Ruxandra Cibu Deaconu.
Discuția a fost apoi construită în trei paneluri:
„Prevenția prin educație, prin ceea ce ar trebui să facă școala, eu cred că este partea cea mai importantă din soluția pe care o căutăm astăzi împreună. Se întâmplă ca școala să facă prevenție așa cum reușește în acest moment, dar observăm că nu este suficient”, a spus Cătălin Mîndru, senator de Vaslui cu o experiență la catedră de 30 de ani ca învățător.
A menționat, apoi, educația pentru sănătate sau educația sexuală ca soluție de prevenție pentru nașterile înainte de majorat, fiind primul din dezbatere care a făcut asta, la mai bine de zece minute de la începerea ei.
„Soluția completă va veni în momentul în care vom da un răspuns la întrebarea «Cât mai ținem sub capacul subiectelor tabu din învățământul preuniversitar educația sexuală și educația pentru reproducere?»”, a mai adăugat Mîndru.
„Noi când vorbim despre mame minore spunem «copii cu copii» sau vorbim despre o dublă încălcare a dreptului copilului pentru că mamele minore sunt copii, dar la rândul lor au în grijă alți copii”, a punctat Raluca Dinu-Paicu, Ofițer Media și Advocacy pentru UNICEF în România. În plus, crede că e nevoie de un program național de prevenție, de actualizarea programului național de contracepție, de servicii integrate, să combatem discriminarea, iar prevenția și sprijinul să fie adresate și băieților.
„De multe ori ele sunt victime, dar nu se văd ca victime și ar trebui să fim conștienți de această perspectivă a lor. Maternitatea lor de multe ori înseamnă împlinire”, a spus Anca Velicu, cercetătoare la Institutul de Sociologie al Academiei Române. „Ne place să spunem că ascultăm vocile copiilor și că le luăm în seamă. Ar fi cazul să ne bazăm lucrurile astea pe cercetări în care ne implicăm în mod real și să vedem care sunt nevoile lor, cum se consideră ele victime.”
Foto: Facebook Ruxandra Cibu Deaconu.
Nevoia de cercetări legate de mamele minore a fost punctată de mai mulți dintre cei prezenți care au luat cuvântul. „Avem nevoie de date. Trebuie să înțelegem situația mamelor adolescente, dar trebuie să ne uităm și la tați”, a completat Raluca Dinu-Paicu de la UNICEF. Într-o delegație la Deva de acum doi ani, a mai povestit ea, la un centru de protecție împotriva violenței erau șase mame minore. Una dintre colegele ei le-a pus întrebări legate de tatăl copiilor. „Cred că 6 din 6 au răspuns că de fapt tatăl nu are 20 de ani sau 30 de ani. Nu. Ele aveau 15 ani, tatăl avea 45, 50 și 55 de ani. Era clar o situație de abuz, (...) iar acești bărbați nu erau niște oameni veniți de pe stradă, erau unchiul, verișorul, vecinul…”
În România, mai bine de 60% dintre copiii născuți de mame minore nu sunt recunoscuți de tați, după cum arată datele.
Pe lângă vârsta tatălui, e necesar să ne uităm și la cum se aplică legislația și la cum sunt monitorizați profesioniștii care lucrează cu aceste cazuri și nu le raportează la poliție, a punctat Irina Mateescu, moașă membră în Asociația Moașelor din România. Mai mult decât atât, punctează moașa, avem probleme și când vine vorba de accesul la avort.
Alexia Petrovai, studentă la medicină și președintă USR Tineret a povestit din experiența ei din spital de până acum. „Sunt mame minore, 14-15 ani internate cu bebeluși, și sunt supuse unor presiuni care ar trebui să fie puse pe un adult. Ce am văzut în spital este că nu există niciun fel de intervenție. Nu există o întrebare legată de câți ani are tatăl, dacă mediul familial este propice, dacă are nevoie de ajutor, dacă are nevoie de consiliere. Se ignoră pentru că este un fel de atitudine de «nu avem ce să facem, nu este treaba noastră». În momentul în care genul ăsta de responsabilitate este împărțită, de fapt responsabilitatea nu este la nimeni.”
Când „nu avem un om care este tras la răspundere că nu raportează”, atunci „nimeni nu raportează”, susține studenta. România, mai crede ea, „protejează abuzatorii”.
Între 2019 și 2023, s-au înregistrat aproape 39.000 de nașteri în rândul mamelor minore, dintre care peste 3.600 au fost la fete cu vârsta sub 15 ani. În 2024, au devenit mame alte aproape 6.000 de fete sub 18 ani. Aproape 10% dintre ele nu aveau încă 15 ani împliniți.
Lavinia Ioana Udrea, consilieră locală în Puchenii Mari, județul Prahova a spus că sprijinul pentru mame minore se pierde din cauza autorităților locale. „Din experiența mea, într-o comunitate care este condusă de un baron local de 20 de ani, vezi că oamenii care vin din situații vulnerabile sunt folosiți ca masă de manevră în alegeri. Nu există un interes cu adevărat în a scoate oamenii din sărăcie, femeile din mediul rural sunt invizibile, mamele minore cu atât mai mult. Sunt izolate, sunt ascunse, chiar dacă autoritatea locală știe despre ele.” Pentru autoritățile locale care nu raportează aceste cazuri, mai crede consiliera locală, ar trebui să existe sancțiuni.
„Statul român are o mare problemă în colaborarea interinstituțională. La nivel local, la nivel central, e aceeași problemă: nu știe stânga ce face dreapta și de aici o serie de probleme, de responsabilități pasate de colo-colo. (...) Ține foarte mult de om, de asumarea oamenilor în pozițiile în care sunt și de cum înțeleg să-și facă treaba. Putem veni cu proiect legislativ prin care să tragem oamenii la răspundere, dar nu o să treacă niciodată”, a spus spre finalul dezbaterii Ruxandra Cibu-Deaconu.
Foto: Claudiu Popescu, lansarea ziarului Rezolvat pe educație sexuală la București.
Despre soluții pentru educația sexuală poți citi în seria dedicată în cadrul REZOLVAT, proiectul Școala9 de jurnalism de soluții.
Am adunat soluțiile REZOLVAT pentru educația sexuală și într-o ediție tipărită de ziar pe care îl trimitem gratuit spre comunitățile unde este cea mai mare nevoie. Dă-ne un semn la scoala9@fundatia9.ro dacă te-ar ajuta o astfel de resursă.
Când eram mică, spuneam foarte sigură pe mine că vreau să fiu judecătoare. Așa credeam eu că pot să fac dreptate în lumea asta mare. Între timp am descoperit că dreptatea e mai complicată de atât și că, înainte de orice dreptate, cineva trebuie să pună întrebări. Așa am ajuns jurnalistă. Când nu documentez sau scriu, cel mai mult îmi place să plec la drum lung, să stau cu pisica mea, să fac sport și să gătesc.
Ce putem învăța când ne uităm la diferențele dintre mediile generale cu care elevii de gimnaziu termină clasa a opta și cele de la Evaluarea Națională?
Citește mai mult
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
