Editorial. Sunt profesor, scoate-mă de-aici!

Editorial. Sunt profesor, scoate-mă de-aici!

Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?

În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță. 

Este tentant.

01.09.2022

de Monica Halaszi și Horia Corcheș

După ce pătrunzi în interiorul sistemului, perspectiva idilică se dezintegrează (nu din prima, nu), iar tu începi să înțelegi că va trebui să faci față, nu de puține ori, condițiilor extreme din jungla educațională, exact ca vedetele dintr-un celebru reality show românesc. Așa pare. Este tentantă (chiar și pentru vedete) provocarea de a trăi o vreme în Republica Dominicană, alături de oameni din aceeași breaslă, departe de lume, chiar dacă ești conștient/ă că trebuie să ieși din zona de confort pentru a-ți asigura hrana și pentru a demonstra că ești un om puternic. În tot ce faci trebuie să ai în vedere că ești în pericol de a fi eliminat din junglă, pe baza voturilor telespectatorilor. Și nu trebuie să ajungi în această situație. Atunci însă când simți că rezistența ta este la pământ, strigi: „Sunt celebru, scoate-mă de-aici!” și gata, ai scăpat, te întorci în lumea civilizată.

Firește, miza ta (ca profesor) e alta, în plus, ceea ce trăiești este real life, nu un show de televiziune, dar există o similitudine evidentă între emisiunea respectivă și viața din interiorul sistemului. Dar s-o luăm cu începutul.

Da, mergi la școală. De la 7, de la 8, de la 12, într-un schimb, în două, în trei. Depinde ce noroc ai. Predai: una, două, trei, șase ore. La clase diferite. S-ar putea să fii angajatul unei școli care are clase de la ciclul primar și liceal și să predai o disciplină ca... limba engleză. Ai prima oră la clasa pregătitoare, apoi la a XII-a, ora a treia mergi la cei din clasa a III-a, ca ultimele două ore să predai la clasa a IX-a. Sigur, este aceeași disciplină, dar nivelul elevilor este diferit și te simți ca într-un roller coaster, dar nu te plângi, până la urmă tu ai ales să fii profesoară și nu traducător autorizat sau translator la o firmă. 

Ești dirigintă la clasa a XI-a, conform planului-cadru nu ai ore alocate de consiliere și orientare (nefericită decizie a unei doamne ministru!), dar atribuții ai cu duiumul. Te ocupi de motivarea absențelor, discuți cu părinții la telefon (cu o doamnă care nu înțelege de ce fiul ei are note nu atât de grozave la matematică ai vorbit în ultima lună mai mult decât ai făcut-o cu propria mamă), suporți tonul ridicat al unui tată care nu crede că abaterile fiicei (regăsite ușor în ROFUIP) sunt chiar atât de grave încât să presupună aplicarea unei sancțiuni, încerci să îi explici profesorului de geografie că în elaborarea itemilor unui test sumativ ar trebui să folosească verbe de comandă clare. Le prezinți elevilor noul regulament de atribuire a burselor, monitorizezi absențele pentru cei care primesc bursă socială, completezi statistici (pe hârtie, digital) de început de an școlar, de final de semestru, de final de an școlar, între timp ai aflat și cum se calculează frecvența elevilor la cursuri (înmulțești numărul total de ore la clasă pe semestrul vizat cu diferența dintre numărul de elevi înscriși în catalog și numărul total de absențe, apoi rezultatul îl împarți la produsul dintre numărul de ore și numărul de elevi). 

Completezi catalogul, ai grijă de el ca de ochii din cap, convoci consiliul clasei, scrii procese verbale în registrul alocat acestuia, participi la consilii profesorale, suplinești colegii care au probleme de sănătate sau de familie, faci serviciu pe școală, completezi chestionare – unul, două, trei... Aduni carnetele elevilor pentru a le duce la vizat (firește, sunt și întârziați) și după ce explici de câteva ori că pentru a putea fi semnat carnetul trebuie să conțină și fotografia elevului descoperi că cinci dintre ei nu au reținut această informație, simți că nu mai poți, că e prea mult, dar tocmai atunci descoperi că elevii din clasa a IV-a ți-au compus o poezie în limba engleză și îți spui că totuși, meseria aceasta este frumoasă.

A doua zi o iei de la capăt, centralizezi rezultatele elevilor tăi la competițiile școlare, schițezi o propunere de opțional, stabilești o ședință cu părinții și o activitate extrașcolară cu elevii (sâmbătă dimineața, în ziua ta liberă), participi la un cerc metodic și la o interasistență. Aduni date pentru o situație cerută de primărie sau de poliție sau de ISU sau de cine mai știe cine, începi implementarea unui proiect și discuți cu Marta, eleva ta, despre temerile pe care le are. 

După-masă ai curs în cadrul unui program de formare, apoi cauți resurse pentru ora de la clasa celor de a XII-a, redactezi sarcini de lucru pentru activitatea pe grupe de la clasa a VI-a și îți amintești că ai de finalizat baremul pentru testul pe care îl vei aplica poimâine elevilor dintr-a X-a. Ai mici conflicte cu doi colegi care te fac să nu te simți confortabil și încerci să eviți întâlnirea cu profesoara de fizică care te tot cicălește. Dar lasă, vine ea vacanța cu trenul din Franța și o să ai timp să te odihnești.

Până atunci mai e; în ultima săptămână de școală ești prinsă în tot felul de comisii de evaluări la examenele naționale care continuă și în timpul vacanței elevilor. Și apoi brusc vine vestea că multe se vor schimba de la anul și că apoi te așteaptă alte schimbări peste doi ani, că lumea ta, valorile tale se duc pe apa sâmbetei, că ceea ce tu credeai că funcționează se pare că de fapt nu funcționează (gura expertului bate convingerile tale) și că, după ce le-ai tot repetat elevilor că trebuie să învețe, va trebui să le spui că notele lor nu fac nici cât o ceapă degerată. 

Și da, mai e ceva, va trebui să elaborezi pentru fiecare elev câte un plan individual de învățare (cel puțin unul pe an), că așa ai citit în noul ROFUIP: „Elevii vor beneficia pe parcursul unui an școlar de cel puțin un plan individualizat de învățare, elaborat în urma evaluărilor susținute și după interpretarea rezultatelor de către cadrul didactic, care va fi folosit pentru consolidarea cunoștințelor, pentru întreprinderea unor acțiuni de învățare remedială și pentru stimularea elevilor capabili de performanțe superioare.” Și te trezești calculând cu câți elevi vei lucra în noul an școlar și câte planuri individualizate va trebui să elaborezi și ajungi la 221 și îți spui că e imposibil, dar te gândești la colegul de muzică care predă la 504 elevi și nu mai zici nimic.

Viața de familie este dincolo de jungla educațională, dar ea există și nu știi cum să faci să o protejezi de testele pe care trebuie să le evaluezi, de dosarele care tot cresc în dimensiuni, de planificările anuale, de proiectele didactice, de rapoartele de activitate. 

Și este frustant, este ultima zi de concediu, dar tu de câteva zile bântui prin școală fiindcă ai fost în comisia de diferențe, iar de la ora 15 ai o întâlnire de lucru online în care va trebui să oferi un exemplu de bune practici pentru colegii care au predat la clasa a IX-a în anul școlar 2021-2022 și pentru cei care vor preda în 2022-2023. Iar vara ta s-a risipit printre nu știu câte dezbateri despre un proiect legislativ.

E 31 august și ție îți vine să strigi: „Sunt profesor, scoate-mă de-aici!”

Profesori de Școala 9


„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.

Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.

Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon. 

 

CUVINTE-CHEIE

profesor, program profesor, ce inseamna sa fii profesor, ce face un profesor

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile