Oana Constantin și Irina Vasilescu își amintesc că au învățat despre menstruație de la „zâna de la Always”. La fel ca multe alte generații de eleve de după ele care și-au luat primele informații despre cum se folosește un absorbant și cum decurge ciclul menstrual tot de la femeile care împart ocazional în școli pachete cu absorbante de la brandul Always.
Oana este cofondatoarea asociației Iele Sânziene, care organizează în școli ateliere despre perioada aceea a lunii, despre pubertate, precum și consimțământ și educație sexuală. Irina și Pe Stop ajută de șapte ani femeile din comunitățile vulnerabile cu pachete de absorbante, lună de lună.
„Parte din sărăcia menstruală este faptul că persoanele afectate de ea nu au acces la informații despre cum să se îngrijească corect și cu demnitate pe durata menstruației. Dar dacă stăm să ne gândim, nici noi nu am avut. Cu copiii și în special cu fetițele de 10, 12, 14 ani au vorbit doamna de la whatever producător de absorbante s-a nimerit să fie pe acolo și sincer, noroc că au fost ele, pentru că altfel n-am fi avut acces la niciun fel de informație”, a povestit Irina Vasilescu la podcastul REZOLVAT pe tema menstruației și a educației sexuale.
Rușinea de a avea menstruație
De ce nu vorbim despre menstruație? Pentru că am ajuns, ca societate, să o tratăm ca pe ceva murdar, spun Oana și Irina. Sau ca pe ceva privat. Orice motiv ar fi, menstruația a fost învăluită într-un nor gros de rușine care lasă loc de stigmatizare, ironii și sexualizarea unui proces fiziologic de altfel normal.
Așa ajung tinerele să-și ascundă absorbantele când se duc la baie, din teama că vor fi ironizate de colegii lor, ori chiar să plece de la școală pentru că nu au avut absorbante la ele și le-a fost rușine să ceară, mai arată cercetarea făcută de Iele Sânziene, la care au participat peste 2.000 de eleve.
Period shaming-ul, adică umilirea publică cu privire la menstruație, la un loc cu lipsa de educație pe acest subiect le lasă impresia fetelor, viitoarelor femei, că menstruația este ceva despre care nu au voie să vorbească. O să le fie apoi rușine să-și cumpere singure absorbante sau o să se teamă să ceară ajutor chiar medical, sau să pună întrebări despre asta. În zonele defavorizate este cu atât mai acut.
Mituri precum interdicția de a pune murături, de a uda florile sau de a intra în biserică în timpul menstruației perpetuează ideea că aceasta este ceva rușinos și „murdar”. Mai mult de jumătate dintre europeni consideră menstruația un subiect tabu, arată studiul „Povara sărăciei menstruale în Europa”.
Am vorbit cu Oana Constantin și Irina Vasilescu despre rușinea de a avea menstruație, cine ar trebui să facă educație menstruală la școală și cum îi incudem pe băieți în astfel de discuții, pentru a face menstruația mai puțin „exotică”.
„CU NIMENI NU PREA S-A VORBIT”
Oana Constantin: Singura (mea, n.r.) întâlnire cu ideea, care nici nu era prezentată ca educație menstruală, dar cu ideea de informații despre menstruație a fost în școală, când la un moment dat a fost o campanie Always, a venit o doamnă o singură dată, ne-a dat un pachet cu două absorbante și a dat băieții afară din clasă.
Irina Vasilescu: Noi mereu spunem, uite, parte din sărăcia menstruală este faptul că persoanele afectate de ea nu au acces la informații despre cum să se îngrijească corect și cu demnitate pe durata menstruației. Dar dacă stăm să ne gândim, nici noi nu am avut. Adică din punctul ăsta de vedere al informațiilor, nu mi se pare că oameni de diverse straturi sociale din România diferă în vreun fel.
Pentru că cu nimeni nu prea s-a vorbit. Nici în liceele de elită, nici în școlile de cartier, nici în sate. Cu copiii și în special cu fetițele de 10, 12, 14 ani au vorbit doamna de la whatever producător de absorbante s-a nimerit să fie pe acolo și sincer, noroc că au fost ele, pentru că altfel n-am fi avut acces la niciun fel de informație. Deși am făcut într-a șaptea anatomie, nu mi-a zis nimeni nimic despre asta.
Oricum, profa de biologie era terorizată și a trecut cât de repede a putut prin lecția despre aparatul reproducător, pentru că toată lumea se tevălea pe jos și râdea. Sigur că la doamna de la Always băieții au fost dați afară din clasă, ceea ce aprofundează acest aspect exotic și foarte de secret, scârbos al menstruației, pentru că băieții sunt prea sensibili să audă, aparent. Dar măcar am aflat câte ceva. Niște lucruri de bază pe care, spre rușinea mea, eu le-am aprofundat cam prin 2018, când am fondat Pe Stop, împreună cu Alexandra Tănase.
SEXUALIZAREA MENSTRUAȚIEI
O. C.: Există foarte multă rușine, din punctul meu de vedere.
Este o sexualizare, de fapt, a menstruației, pentru că prima menstruație coincide și cu ideea că ești capabilă să te reproduci. Asta nu înseamnă că ai dezvoltarea emoțională, psihologică necesară și nici a corpului ca să poți să faci asta, dar este văzută ca această intrare în maturitate, devii femeie, sunt atașate toate aceste idei primei menstruații și de-asta există și rușine.
Uneori întâlnim niște asocieri care ne fac să fim șocate. De exemplu, când propunem ideea de produse mestruale ca ele să fie disponibile gratuit în baia de la școală, se găsește cineva să zică: păi, și acum ce urmează? Să punem prezervative? Adică, cumva, gândul te duce direct în ideea asta de începere a vieții sexuale, deși prima menstruație nu are nicio treabă cu începerea vieții sexuale. Se leagă, da, de faptul că treci prin pubertate și treci prin multe schimbări în perioada respectivă și se dezvoltă corpul, dar este atașată foarte puternic ideea asta de sexualizare.
Până la urmă, ajungem să nu mai oferim tinerilor acces la acele informații care sunt foarte relevante pentru ei în perioada respectivă. E important să fii pregătit pentru prima menstruație, să ți se spună din timp, nu să ajungi să cauți acele informații pe cont propriu doar când ești într-o situație de criză.
I. V.: Eu cred și că nu se vorbește pentru că nu se vorbește. Este un tabu transmis din generație în generație pe care mă îndoiesc că unele persoane îl înțeleg până la capăt. Pur și simplu nu vorbim că nu vorbim, nu știm de ce.
Când am mers într-o școală de la sat și am vorbit cu persoanele de acolo despre asta, într-un spațiu safe, eram între noi, fetele, și vorbeam doar noi și vorbeam și noi despre experiențele noastre, prima etapă a fost de șoc: „cum să vorbești despre asta?!”. Când atitudinea facilitatoarelor este de ce să nu vorbim despre asta, toată lumea se relaxează și își dau seama că lucrurile prin care trec ele sunt lucruri prin care trecea și vecina, și mama, și sora, doar că ne era rușine să vorbim, nu știm exact de ce.
De-aia cred că primul pas către orice mai bine legat de lupta cu sărăcia menstruală e să vorbim despre ea.
MENSTRUAȚIA ÎN ORELE DE EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE
O. C.: Teoretic, orice profesor de școală ar putea să facă acel opțional (de educație pentru sănătate, n.r.). Cel mai adesea, dacă la nivel de școală va fi acest agreement și din partea părinților, probabil că va merge către profesorii de biologie.
- 48.000 de elevi din clasele I-XII au urmat opționalul de educație pentru sănătate în anul școlar 2024-2025, potrivit datelor obținute de Școala9 de la inspectoratele școlare județene. Poate fi ales de către elevi din clasa I până la finalul liceului. Opționalul conține și o componentă de educație sexuală, care conține inclusiv informații despre infecții cu transmitere sexuală și contracepție, ce se studiază începând de la clasa a VIII-a și numai cu acordul părinților.
Dar metodologia se bazează pe niște norme care au fost adoptate în 2004. Adică, acest opțional cu acordul părinților, de fapt, în practică nu prea este accesat pentru că nu este foarte clar cum și cine ar trebui să-l facă. E un pic dificil pentru că infrastructura nu e foarte clară și, evident, și profesorii sunt overworked, overwhelmed (supraîncărcați, copleșiți, n.r.), să li se mai pună încă ceva în cârcă, fără să fie pregătiți în direcția respectivă…
I. V.: Ce mi se pare foarte provocator la genul ăsta de cursuri, că vorbim de igienă menstruală, că vorbim de educație sexuală, este că trebuie făcută diferențierea asta între valorile personale ale persoanei care predă și lucrurile care trebuie transmise.
Fiind un subiect atât de sensibil, cel puțin în societatea noastră, e greu să faci diferențierea asta. La Pe Stop avem voluntari care țin cursul ăsta, sunt persoane formate. Am consultat specialiști, sexologi, medici, educatori și așa mai departe. Și prima lecție, ca să zic așa, din formarea persoanelor care lucrează cu copiii la noi este: lași valorile personale la intrare, indiferent care ar fi astea.
E complicat să formezi oameni și e complicat să formezi oameni la distanță. E spectaculos felul cum oamenii pot să ia ceea ce aud ca fapte și să treacă prin filtrul valorilor lor și de partea cealaltă să iasă niște informații care ar putea să fie foarte diferite, dacă nu contradictorii cu lucrurile care s-au predat. A existat și situația asta, acum suntem foarte, foarte atente la felul cum selectăm și formăm voluntari.
CUM ÎȘI FAC BĂIEȚII LOC ÎN DISCUȚIILE DESPRE MENSTRUAȚIE?
I. V.: Când am început să facem cursurile de igienă menstruală, în special din dorința corpului profesoral și a unei părți a fetelor care ne-au spus că s-ar simți ciudat să vorbească despre asta de față cu băieții, și noi segregam clasa.
Lucrurile mergeau ok, până când, la un moment dat a venit cineva la un curs pentru persoane adulte, o doamnă care n-avea ce să facă cu băiețelul ei de 12 ani și l-a luat cu ea.
Noi ne-am dat de ceasul morții, ce o să facem cu băiețelul de 12 ani. Și băiețelul a fost extrem de curios și foarte bucuros și a zis că atunci când o să aibă el iubită, el o să știe și o să ajute și acum înțelege și ce greu îi e mamei.
Cel mai rău lucru care s-a întâmplat a fost prin cartiere, că erau băieți din aceștia super șmecheri care ziceau „vai, doamna, îmi vine să vomit, mi se face rău”. L-am întrebat dacă vrea să chemăm ambulanța, oprim totul ca să-l ajutăm. În afară de un pic de dramă pe tema asta, nu s-a întâmplat nimic.
Chiar fetele erau așa, pe poziție un pic de putere, că le arătau băieților, uite, ăsta e un absorbant, când făceam clasicul experiment cu absorbantul.
După ce colegele de la Iele Sânziene au lansat petiția care a fost semnată de peste 40.000 de persoane, am încercat să implementăm proiectul ăsta punctual acolo unde se putea, în școlile unde se putea și cea mai mare îngrijorare a autorităților era să nu se fure absorbantele pe care ei oricum le primeau ca donații. Sau să nu se risipească. Și voiau ba să le pună sub cheie la asistenta socială, ba să le facă cu fise, cumva să adauge minim încă un filtru între persoana care are nevoie de absorbant și absorbant. Am dus împreună o luptă destul de grea, încercând să le întrebăm pe doamnele cu autoritate de acolo: „dumneavoastră, când aveați 12 ani, cât de confortabilă v-ați fi simțit să mergeți la o persoană cu autoritate din școală să-i spuneți, știți, am nevoie de un absorbant?”.
Am avut relativ succes, dar au rămas îngrijorate persoanele de acolo de risipă. Că băieții or să ia absorbantele și or să le jumulească și or să se joace cu ele și or să le lipească pe pereți. Și atunci noi ne-am luat angajamentul că o să vorbim și cu băieții, ca să fie un pic mai puțin exotică chestia asta. Ceea ce a funcționat. Au mai luat câte un absorbant, două-trei în prima zi, până s-au obișnuit cu ele, s-au plictisit de ele, până am venit și le-am explicat cum funcționează și de ce colegele lor au nevoie de ele, că nu este doar un moft și ar fi bine să le lase pentru ele. Asta a fost tot. Gradul de risipă a fost cvasiinexistent. Nu era o problemă reală.
MITURI DESPRE MENSTRUAȚIE
O. C.: Sunt multe. Unele dintre ele poate sunt așa, mai harmless (inofensive, n.r.). Mai sunt idei din astea, când sunt la menstruație nu pot să fac baie în cadă pentru că mi se oprește sângerarea. Pe unele dintre ele le poți demonta destul de ușor, pur și simplu explicând care este de fapt procesul din spatele menstruației.
Altele poate sunt legate și de credințe religioase. Noi acolo nu intervenim neapărat pentru că până la urmă, la religie este ceva personal, este credința persoanei și dacă este cineva care nu vrea să intre în biserică pentru că este la menstruație, nu o să vin eu să-i zic: „intră” și apoi să se simtă prost că a făcut un păcat. Încercăm să spunem faptele, că nu este o eliberare de toxine, nu ești murdară la menstruație. Este ceva fiziologic prin care trece corpul tău. Încercăm să explicăm aceste chestii și să lăsăm și tinerii să decidă pentru ei cum vor să-și gestioneze menstruația și cum vor să aibă grijă de ei în perioada în care sunt la menstruație.
Cred că cel mai des primim întrebarea dacă poți să rămâi însărcinată dacă ai contact sexual neprotejat când ești la menstruație sau dacă poți să ai contact sexual când ești la menstruație. Asta mai ales în cazul tinerilor care și-au început și viața sexuală și au tot felul de întrebări legate de cum să gestioneze toate chestiile astea.
I. V.: Am ținut un curs de igienă menstruală într-o biserică ortodoxă și într-o biserică penticostală. Ne-a întrebat cineva: dar nu-i rușine că vorbim despre asta aici? Erau persoane destul de religioase. Le-am întrebat: bun, hai să ne amintim de ce au femeile menstruație. Cel mai comun răspuns în rândul persoanelor cu afiliere religioasă e că așa a lăsat Dumnezeu. Zic, bun, așa a lăsat Dumnezeu, de acord. Și atunci cum Dumnezeu te-a lăsat așa și tot el zice să nu intri?
Nu înseamnă că e obligatoriu să intri dacă tu nu te simți ok, dar înseamnă că dacă îți dorești să intri, nu trebuie să lași chestia asta să-ți interzică. Subiect de reflecție.
În bisericile ortodoxe, cea care ia deciziile administrative este doamna care vinde chestii, lumânări. Ea ne-a chemat acolo fără să știe preotul. Ea ne-a ajutat pentru că știa persoanele care trăiau în condiții îngrozitoare din zonă și care nu voiau să venim la ele acasă. Bănuiesc că de rușine.
Cu astfel de oameni e presărată experiența noastră și cumva persoanele astea duc lucrurile mai departe, inclusiv dintre beneficiarele cu care lucrăm. La nivel de firul ierbii pentru noi nu a fost problematic deloc. Au mai fost, sigur, ocazional director sau părinte care se indignează. Am abordat lucrurile astea punctual.
Dar partea cea mai grea pentru mine este la nivel de schimbare sistemică. E mult mai ușor să vorbești cu copii și părinți din Ferentari decât să schimbi niște lucruri la nivel de legislație, care să se și implementeze. N-am vrut să ne bag mai adânc în groapa de disperare, dar și dacă lucrurile sunt scrise negru pe alb, asta nu înseamnă că ele se vor întâmpla ca prin magie. E necesar, dar nu suficient.
Echipa de proiect:
Coordonator de temă: Cristina Radu
Jurnaliști: Cristina Radu, Andreea Archip, Raluca Cristea
Ilustrații: Simina Popescu
Imagine: Sorin Grigoreanu
Montaj: Bogdan Pîrlea
