Am citit multe (am vrea să spunem toate, dar poate că nu e așa) comentarii la articolele pe care le-am publicat în „Școala 9”. Unii dintre cititorii noștri ne-au dat dreptate, alții ne-au înjurat, a fost și o categorie care ne-a recomandat să mergem în școli să vedem care este realitatea (deși în fond noi nu am părăsit niciodată școala, deci transmitem de la fața locului). „Dacă doriți o recredibilizare a învățământului de ce scrieți asemenea articole?” ne-a întrebat cineva.
În cea de-a doua săptămână de grevă generală în Educaţie, trei profesori şi cercetători de la Universitatea Oxford din Marea Britanie explică, pentru Şcoala 9, ce ar trebui să facă autorităţile române pentru a crește motivarea profesorilor din România. „Îmbunătățirea salariilor și a condițiilor de muncă” este o bază de la care ar trebui să se pornească, în opinia acestora. Contează foarte mult și cum se raportează politicienii la munca angajaților din învățământ.
Am fost în școala din Călărași unde deja s-au pilotat planuri-cadru diferite în ultimii patru ani. Cum au făcut asta și cu ce rezultate? Întrebări pe care și le pun azi profesorii multor licee, aflați în situația de a alege ce tip de planuri-cadru implementează, căci Ministerul Educației le oferă două variante. O opțiune „conservatoare”, în care „niciunei discipline nu i s-au tăiat orele” și una „curajoasă”, în care școlile au libertate să își facă orarul după capul lor și să pună în el și activități care până acum intrau la „extracurricular”.