Carmen Țar Fonta este de doi ani învățătoare în comuna Frumușani, județul Călărași. Străbate până la școală 70 de kilometri prin trei județe Ilfov, Giurgiu și Călărași, ca să încerce să le fie alături celor 16 elevi ai ei, dintr-o comunitate vulnerabilă. A avut și zile cu un singur elev în clasă sau, în pandemie, cu doar patru elevi colectați, cu lecții făcute în jurul mesei unui localnic. Zile colorate diferit, uneori în nuanțe de gri, alteori pastelate, ca cea în care vor merge cu toții într-o excursie să-l întâlnească pe Moș Crăciun.
INVESTIGAȚIE. „Disciplina se făcea prin palme peste față, peste cap, loviți la fund, trași de păr, de urechi”, „pe unul dintre ei îl băgau în garaj și stingeau becul…”, „…amenințări tip «îți rup urechile», «te arunc pe geam»”. Sunt câteva dintre relatările unor părinți cu privire la o grădiniță privată din Moșnița Nouă, Timiș. Centrul nu este acreditat sau autorizat și nu are nici autorizație ISU. O rudă a înregistrat-o pe directoarea Cornelia Amzulescu când recunoaște că o educatoare a lovit un copil. În discuția cu Școala9, directoarea inițial a negat, apoi a spus că „nu a fost lovitură, ci doar o atenționare”.
REZOLVAT. Ani la rând, în predarea științelor, elevilor li s-au arătat legi descoperite de oameni care nu mai sunt pe lume, li s-au scris definiții pe tablă și li s-a propus seducător să le învețe pe de rost. Doar că metoda asta nu mai funcționează la noile generații. O alternativă este învățarea prin investigație pe care un ONG românesc a adus-o în clase în ultimii 14 ani.