OP-ED. …camera începe să plutească spre geanta de brand (originală sau nu) și spre unghiile proeminente ale fetei, cu acea foame de senzațional care nu mai ține cont de nuanțe și deschidere, doar de judecată.
Scriu, din 2008, despre oamenii, locurile, problemele și speranțele din învățământul universitar și preuniversitar. Am fost în școli uitate de lume, ținute în viață doar de pasiunea unor profesori care voiau să dea o șansă copiilor să evadeze, prin educație, din comunitățile care nu le oferă niciun viitor. Am vorbit cu dascăli care au improvizat grădinițe în casele lor, pentru că în sediile oficiale riscai să-ți pice acoperișul în cap.
Ca profesor începător, uneori nu știi să răspunzi la toate întrebările elevilor sau ai probleme să-ți duci lecția până la capăt, când copiii sunt agitați. Cum rămâne o profesoară de 22 de ani motivată după astfel de zile?