Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
În fiecare vineri din ianuarie, ilustratoarea Alina Marinescu ne spune o poveste vizuală despre ce înseamnă să fii profesor în România. Aceasta este prima dintre ele.
În urmă cu zece ani, Daniel Funeriu, ministrul Educației de atunci, îi anunța pe absolvenții de liceu că vor fi supravegheați video la examenul de Bacalaureat. Asta cu o lună înainte. A urmat o avalanșă de huiduieli. În acele timpuri, procurorii anticorupție interveneau în timpul Bac-ului, arestau profesori și audiau elevi. Era vremea în care „examenul de maturitate” devenise „concurs național de copiat”, în care plăteam neatenția profesorilor-supraveghetori cu banii de protocol. Vă prezentăm astăzi istoria recentă a unuia dintre puținele examene pe care l-am trecut: cel al cinstei noastre.