În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Laura Stifter (29 de ani) este profesoară de religie la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din București. Singura nevăzătoare din cancelarie. Deficiența de vedere ar fi putut să-i fie o piedică în a-și urma visul de a fi profesoară, mai ales că mulți o trimiteau la catedră într-o școală specială. Nu a renunțat. Astăzi predă religia prin dezbateri libere pe teme despre moralitate și își dedică restul timpului să militeze pentru incluziune.
Vă amintiți de thrillerul din 1997, regizat de Jim Gillespie, despre cei patru tineri care, după un an de la accidentul pe care l-au provocat și care s-a soldat cu o victimă, primesc mesaje de ameninţare, dovadă că exista cineva care le știa secretul? Nu,articolul nostru nu va avea prea mare legătură cu filmul, am ales doar să parafrazăm titlul, fiindcă vom scrie despre ce fac profii în invidiatul lor concediu din timpul verii (profesorii au concediu, nu vacanță, și spunem asta pentru cei care încă nu au înțeles acest lucru).