Adriana Bălaj (31 de ani) este profesoară de istorie la două școli din Timișoara: una de stat și alta privată. Când a intrat în învățământ, ca să-și întregească norma didactică, făcea naveta și la câte patru școli din județ simultan, una din ele la 60 de kilometri distanță. A încercat de fiecare dată să clădească o relație cu elevii ei și să facă istoria cât mai atractivă, indiferent dacă se află în fața unei table interactive de ultimă generație sau a uneia cu cretă.
Copiii horahai din comuna Castelu învață să spună „mulțumesc” într-o vacanță de vară cu jocuri de coordonare și cooperare.
OP-ED În 36 de ani la catedră, am lucrat cu suficienți directori ca să știu că un director bun se simte într-o școală înainte de a i se citi CV-ul. Se simte în cancelarie. Și, poate cel mai important, într-o școală bine condusă oamenilor nu le este frică să vorbească. Toate acestea sunt greu de prins într-o grilă. Așa că mă întreb: candidații dau examen, dar cine îi examinează pe examinatori?