„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
Jose Francisco Filho a fost un star al voleiului brazilian în anii ’80. Atacurile sale de la fileu i-au adus supranumele de Pelé do Vôlei (Pelé al voleiului). Invitat de Cristina Pîrv în România, brazilianul a condus câteva antrenamente la academia pe care cea mai titrată voleibalistă română din istorie a deschis-o la Cluj și la Turda. Ajuns la 64 de ani, Filho a povestit pentru cititorii Școala 9 cum „un copil sărac care făcea foamea a ajuns să joace la cel mai înalt nivel”.
Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).