Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.
În jur de 27.000 de profesori din România, adică 16% din totalul cadrelor didactice, sunt eligibile pentru gradație de merit. Asta înseamnă un plus de 25% la salariu pentru cinci ani. Mai multe voci din sistem acuză însă că nu „meritul” este cel premiat în realitate, ci abilitatea unor cadre didactice de a aduna sute de adeverințe de la tot felul de evenimente mai mult sau mai puțin relevante. Constantin Lomaca, profesor în Germania, explică pentru Școala 9, criteriile care ar trebui să stea la baza creșterii salariilor profesorilor. Alți cinci profesori din țară spun de ce nu funcționează regulamentul existent.
„Aceasta este doar o soluție temporară”, este opinia unui director de școală din Arad, referindu-se la proiectele finanțate generos pentru abandonul școlar. Are elevi din familiile marilor oameni de afaceri din agricultură, dar și elevi de la orfelinat. „Când vin la școală, primul lucru pe care îl fac este să mă uit la mâinile lor”, mai spun profesorul care prin proiecte europene caută să-i țină în bănci pe elevii care îi eroizează pe tinerii care pleacă la muncă în străinătate. Ce funcționează de fapt, din experiența ultimilor ani?
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
