Despre obsesia noastră pentru ratare vorbesc cei doi Profesori de Școala 9 în această săptămână. Monica Halaszi și Horia Corcheș au analizat discursul mass-media în timpul Jocurilor Olimpice de la Tokyo, centrat obsesiv pe ce nu au reușit să facă atleții români, nu pe ce înseamnă să fie acolo, printre cei mai buni sportivi ai lumii. Aceeași atitudine au întâlnit-o adesea și la școală, cu directori care urmărind de pe margine, găseau inutile participările la concursuri fără un loc pe podium și erau orbi la efortul participării.
În unele zone din Secuime sunt grădinițe în maghiară în care numărul total al copiilor îl depășește pe cel al etnicilor unguri din localitate, semn că și românii îi înscriu pe cei mici acolo. Dar odată cu creșterea în vârstă, încep să aleagă școli românești și etnicii maghiari, cu un vârf de înscrieri la liceu. Explicația stă în rezultatele la examenele naționale, care sunt mai bune la școlile în limba română, spune pentru Școala 9 Dénes Csala, cercetător în statistică și profesor la Universitățile Lancaster, Marea Britanie și „Babeș Bolyai” Cluj Napoca. În același timp însă, crește și numărul celor care aleg să studieze la liceu sau facultate la Budapesta, comparativ cu perioada anterioară aderării la UE.
„— De ce te-ai făcut profesoară?
— Ca să-i salvez pe elevi de părinții lor.”
Vă amintiți? Așa începea articolul nostru apărut în 2 februarie 2022, cu un schimb de replici din serialul danez Rita, în care poate fi identificată lesne triada profesor-elev-părinți. O triadă esențială pentru orice sistem de învățământ, fiindcă cele trei elemente se află într-o relație de parteneriat, iar dacă parteneriatul se bazează pe încredere, cu atât mai bine.