Poveștile. Poveștile le plac în egală măsură celor mici și celor mari. Vindecă, educă, motivează. Ce e, în fond, altceva, întreaga istorie, întreaga lume, în existența ei diacronică, decât o narațiune? Nimic nu există în afara unei narațiuni, iar poveștile, în formele pe care le-a consacrat teoria literară, fie ca povestiri, basme, parabole sau legende, fie în altele, corelative, sunt narațiuni paideutice, ne învață cum să trăim, cum să alegem binele de rău, pe ce să punem preț și de ce să ne ferim.
Cum arătau programul, ținuta, timpul liber și viitorul pentru un elev de liceu din România comunistă.
O cerință pe marginea unui text scris de autorul Florin Lăzărescu, dată la simularea Evaluării Naționale în Bacău, a împărțit internetul în două. Tabăra ateilor a concluzionat că devenim fundamentaliști iar religioșii au găsit binevenită o astfel de inserție într-un examen. Nici unii, nici alții nu au citit însă textul, concluzionează profesoara Eleonora Fojică care analizează textul și falsa problemă a dezbaterii.