
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

În perioada interbelică, bugetul pentru educație reprezenta 12% din totalul fondurilor statului, un procent semnificativ mai mare decât în prezent. Astăzi, prin noile proiecte de lege, se vorbește despre 15% din bugetul consolidat din 2027, față de 8% astăzi. Încercarea de a aloca 6% din PIB acestui domeniu a eșuat în ultimii 20 de ani. Istoricul ieșean Ovidiu Buruiană pune în context perioada istorică în care toate țările Europei investeau masiv în educație.
Fiecare am făcut (credem noi) măcar o dată un set de analize medicale cu scopul de a ne evalua starea de sănătate. Acum, haideți să ne amintim cum am procedat. Am început să ne impunem, cu vreo două săptămâni înainte de controlul cu pricina, un stil de viață sănătos, am consumat mai puține grăsimi și glucide, am consumat legume și fructe, am mers pe jos cel puțin douăzeci de minute pe zi, pentru ca rezultatele analizelor să fie bune? Apoi, după ce analizele au revelat un indice glicemic sau nivel al colesterolului în parametri normali, am continuat cu modul de viață pre-analiză, nu? Știm, știm, răspunsul este negativ în ambele cazuri, fiindcă nu vrem să ne furăm singuri pălăria când vine vorba de sănătatea noastră. De ce însă, atunci când vine vorba de evaluarea nivelului de competențe al copiilor personali sau al elevilor noștri ne place să denaturăm rezultatele?
În 2018 am scris și despre oameni din afara sistemului de învățământ - părinți, ONG-iști, antreprenori - care încearcă să producă o schimbare prin educație non-formală, tehnologie, acțiuni comunitare sau susținerea elevilor din comunități sărace.