
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

Ce înseamnă pentru un copil dintr-o comunitate vulnerabilă să meargă la școală? Dar pentru părintele lui să poată să-și mențină un loc de muncă? O discuție necesară într-o țară în care sărăcia este stigmatizată și circulă în continuare mitul „asistaților social”. Maria Gheorghiu, președintă și cofondatoare a organizației OvidiuRo a lucrat timp de două decenii cu familii aflate în dificultate și explică felul în care se vede lumea atunci când grija ta cea mai mare este ce pui pe masă zilnic.
După aproape 40 de ani în învățământ, Marcelina Popa, profesoară de matematică la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” din Tulcea, nu se teme să admită că învață de la elevii săi. În ultimele două săptămâni a fost în grevă, la fel ca toți colegii săi de cancelarie. La fel și Mihaela Murgoci, care își împarte zilnic orele de istorie între o școală din București și două din județul Giurgiu. Cele două profesoare au vorbit, pentru Școala 9, despre problemele de care s-au lovit în sistem și despre nevoile de la clasă.
Majoritatea școlilor românești, vechi sau noi, sunt împânzite de intrări: intrarea din spate, intrarea din față, intrările în diferite corpuri, intrarea elevilor și cea a profesorilor. Ultimele două ar putea să se transforme într-una singură, potrivit propunerii Consiliului Național al Elevilor. Nu există în vreo lege intrările separate, e doar o moștenire a unei perioade în care privirile elevilor nu se întâlneau cu cele ale profesorilor decât pe hol și în clasă. Mai are sens azi să păstrăm această graniță? Școala 9 a vorbit cu cinci elevi și cinci profesori pentru a le afla părerea despre propunere.