
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Mai puțin de o treime dintre cercetătorii lumii sunt femei, arată un raport recent al UNESCO. România depășește numai cu puțin procentul, dar fetele care au participat luna trecută la Bucharest Science Festival, în București, sunt hotărâte să crească cifrele. La 12-13 ani, meșteresc deja roboți pe care îi programează să facă diverse sarcini, știu de câte lămâi este nevoie ca să încarci un telefon și au mai multe informații despre viața subacvatică decât un documentar TV.
Șapte adolescenți ne-au scris regulile de conduită pe care și-ar dori să le respecte părinții lor pe Facebook și Instagram.