
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Pot profesorii să se abată de la ceea ce spune programa școlară că pot preda doar pentru că „elevii ei sunt fericiți atunci când îi învață lucruri noi”? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș deschid această dezbatere și vin cu șapte argumente care susțin că este importantă urmarea programei pentru a asigura coerență și unitate în învățare.
Artistul Alexandru Ghilduș avea 37 de ani la Revoluție. Skaterul Răzvan Popescu nici nu era născut. Cei doi nu se cunosc, dar au ceva în comun: Alexandru Ghilduș a realizat Memorialul Renașterii, cunoscut popular drept „cartoful” din Piața Revoluției, loc unde lui Răzvan Popescu îi place să facă trick-uri.
Dar de la ultima renovare a monumentului, skaterii nu mai au voie să se dea acolo. Și locul unde s-a câștigat libertatea are restricții. I-am provocat pe Răzvan Popescu și pe Alexandru Ghilduș la o dezbatere, la distanță, despre libertate și ce înseamnă ea astăzi, la 31 de ani de la câștigarea ei. Totul în jurul unui simbol, pe care unul îl numește Memorialul Renașterii și altul „cartof”.
Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...