Sub pretextul grijei pentru clienți, restaurantele din toată lumea declară război celor mai mici dintre pământeni. Și se întâmplă în toată lumea. În trecut, dacă spuneai despre un loc că este „Adults Only”, primeai zâmbete ironice. În zilele noastre, locațiile „doar pentru adulți” vorbesc despre ceva mai larg, sunt locurile kids free care devin tot mai populare. Un restaurant de acest fel s-a deschis în 2018 în Germania, acolo unde statisticile arătau că 16% dintre părinți ar dori ca în restaurante să le ofere timp doar pentru ei, fără copii.
Coreea de Sud e un alt exemplu. Are peste 500 de localuri kids free. În acest sens a fost generată o hartă pe Google Maps, actualizată constant și folosită pentru a găsi locuri potrivite pentru familii, potrivit asianews.it.
De la Marea Britanie și SUA, în Europa și Asia, dezbatere devine tot mai polarizată. Și a cuprins în ultimii ani și România.
Copiii „pot perturba experiența culinară a altor oaspeți”
Cel mai recent caz este cel al restaurantului Sera Eden care într-un suport de lemn, a fixat câteva reguli referitoare la prezența și comportamentul copiilor pe durata vizitei la restaurant.
„Copiii trebuie să rămână așezați la masă pe toată durata vizitei la restaurant, alergarea între mese și în zona restaurantului prezintă un risc de rănire, inclusiv deplasări, căderi și ciocniri cu mobilierul și alți clienți”, recomandă cei de la Sera Eden, adăugând, în următoarele paragrafe: „Copiii sunt obligați să rămână tot timpul așezați”, deoarece „pot perturba experiența culinară a altor oaspeți”.
Anunțul a fost fotografiat de una dintre cliente și postat pe Facebook, acolo unde secțiunea de comentarii a fost umplută cu păreri pro și contra.
După o scotoceală în comentariile internauților, cele două tabere nu lasă niciun spațiu de compromis. „Putem accepta ușor grosolăniile și egoismul adulților, dar nu copii care aleargă și chiuie” sau „La felul în care au prezentat-o, mă mir că nu au instalat și niște lese pentru aceste pericole publice cu dinți de lapte” au fost două dintre comentarii. Alți utilizatori cred că mai degrabă cei de la Sera Eden au comunicat greșit mesajul.
Reprezentanții restaurantului nu au răspuns solicitării publicației noastre de a oferi un punct de vedere cu privire la selecția clienților și dezbaterea provocată.
„Ce aș vrea eu să văd mai mult decât educația țâncilor on display este pe cea a adulților”, a revenit pe Facebook Karin Ungureanu, autoarea postării inițiale. „Care adulți să poată să fie mai mai incluzivi, mai puțin scorțoși, să poată să interacționeze natural cu alți oameni, mai mici, sau mai mari, să le poată spune dacă nu li se pare ok ce fac, dar să nu considere o blasfemie că le-a intrat niște nisip în cafea, să se exprime când sunt deranjați, dar să se și întrebe, poate, introspectiv, ce i-a deranjat de fapt, și dacă deranjul lor e chiar așa justificat cum li s-a părut pe moment, bref, să poată conviețuiască și cu creaturi diferite de ei și să nu fie un capăt de lume. Să nu aleagă varianta ușoară, te primim aici dacă taci din gură/nu te miști din scaun/nu mă deranjezi pe mine”, continuă concluziile pe subiect.
J'ai Bistrot: „Nu este fără un motiv apariția acestor tipuri de mesaje”
În 2022, un alt restaurant din Capitală făcea un anunț care stârnea controverse. La acel moment, cei de la J'ai Bistrot precizau: „Dragii noștri, pentru că ne plac atât copiii cât și cățeii și pisicile, ne iubim și plantele și florile, dar ne place mai ales să bem o bere rece sau un cocktail de adulți, ne dorim ca toți cei din grădină să se poată bucura în liniște de timpul petrecut la J'ai Bistrot. Suntem prietenoși cu copiii, dar vă reamintim că zona de nisip NU ESTE LOC DE JOACĂ. Vă mulțumim pentru înțelegere!”.
Și atunci Internetul se împărțea în părinți versus non părinți, iar criticile la adresa mesajului transmis de restaurant erau cu sutele.
Acum, la doi ani de la acea întâmplare, cei de la J'ai Bistrot spun că „toată lumea greșește”, dar și că „asta conduce la niște reacții foarte, foarte extreme”.
„Nu este fără un motiv apariția acestor tipuri de mesaje mai bine sau mai prost scrise. Mai dure sau mai permisive, mai prietenoase sau nu. Ele au în spate niște ani și niște momente destul de critice care au condus la generarea lor”, explică Corina Gliga, PR la J'ai Bistrot. Ea mai spune că în restaurante nu pot fi stabilite reguli clare, așa cum se procedează la bibliotecă, spre exemplu, dar că și ei și alții fac apel practic „la bunul simț”.
Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut specializat în disciplină pozitivă vine cu o altă perspectivă: impunerea unui astfel de mesaj din partea restaurantelor a fost determinată de „lipsa unei limitări care să se întâmple natural”. Ea spune că, în general, în societate suntem foarte ușor deranjați de lucruri care ne fac să ne simțim inconfortabili și că, de cele mai multe ori, nu avem capacitatea de a le adresa.
Cercetările în domeniu arată că excluderea copiilor și adolescenților din spațiul public și privat poate afecta sentimentul de apartenență sau de conectare, ducând la stimă de sine scăzută, niveluri ridicate de anxietate și chiar depresie sau gânduri suicidare. O abordare mai incluzivă, în care adulții caută în mod activ opiniile copiilor și adolescenților, ar trebui adoptată atât în spațiul public, cât și în spațiul privat, recomandă studiul Cambridge University Press.
Ce spun părinții despre restaurantele „cu liniște în meniu”
Am stat de vorbă cu cinci părinți în legătură cu obiceiurile pe care și le-au format în ceea ce privește ieșirile alături de cei mici. Printre cele mai importante criterii menționate de aceștia în alegerea unui restaurant au fost liniștea, accesul la o terasă sau un loc de joacă și meniul variat.
Elena Niculicea este mama a trei copii. Ea spune că încearcă să iasă cel puțin o dată pe săptămână în familie și că se orientează către restaurante liniștite care dispun de o terasă.
„Pentru noi, când ieșim, este foarte important ca restaurantul să fie child friendly, să aibă un mic spațiu de joacă sau un loc în aer liber. O terasă unde să putem lua masa. Copiii mei preferă să stea în aer liber decât într-un local mai închis și aglomerat”, povestește Elena.
Deși face ea din start o selecție a locurilor în care merge, a avut parte de reacții neplăcute de la personalul unui restaurant unde și-a serbat ziua fiului ei, care s-a declarat deranjat de gălăgia făcută de copii: „Ni s-a atras atenția în mod repetat de către chelnerițe să nu mai alerge copiii, să nu mai facă gălăgie, deși era afară și nu mai erau alți clienți acolo și copiii pentru asta veniseră, să se joace. Noi am anunțat că facem o aniversare”. Ea spune că s-au ales cu priviri urâte, atenționări, deși adulții erau permanent lângă copii. „De atunci am ocolit restaurantul respectiv pentru că nu mi s-a părut în regulă”, spune Elena.
Alți părinți ne-au povestit că ies cu copiii în oraș chiar și de două ori în săptămânile mai bune și că de obicei caută locurile care au terasă şi o atmosferă prietenoasă.
Emi Dinu este mama a două fetite de 7, respectiv 10 ani. La două-trei săptămâni merg în familie într-o „mini vacanță”, așa cum o numesc ei, ceea ce implică și vizite la restaurant.
„Când erau fetele mai mici, îmi plăceau locațiile care aveau și un colțișor dedicat jocului, să ne mai facem de lucru până sosește mâncarea sau să reușim să schimbăm câteva vorbe cu prietenii, cât picii se jucau. Dar când nu există, scaunele destinate copiilor erau tot ce aveam nevoie, pe lângă mâncarea bună”, spune Emi.
„Copiii sunt obligați să rămână tot timpul așezați” versus realitate
Legat de recomandarea celor de la Sera Eden, Elena Niculicea crede că nu poți ține un copil la masă într-un restaurant pe toată durata vizitei.
„Oricât ai vrea tu, ca părinte, să spui că-l educi, că i-ai explicat limitele, la o vârstă foarte mică este greu ca un copil să stea așezat la masă mai mult de 20 de minute. Atenția copilului și timpul în care el poate să stea liniștit variază. Nu poți ține pe scaun un copil fără ca el să se plictisească”, adaugă Elena.
John Cristea este tatăl unui băiețel de un an și are o părere similară cu cea a Elenei. „Nu știu ce anume i-a determinat pe acei oameni să scrie mesajul, însă îl privesc ca pe un soi de discriminare. Mai bine scriau că este un restaurant exclusiv pentru adulți, așa cum se practică pentru anumite spații de cazare”, spune John.
„Dacă doarme, da, cu siguranță reușesc să-l conving pe băiețelul meu să stea la masă, în cărucior sau în scăunel. În rest, totul este un adevărat mister presărat cu multe provocări absolut normale pentru perioada aceasta”, adaugă el.
La ieșirile în oraș, cel mic este „la pachet”. „În 90% dintre cazuri cel mic este alături de noi la fiecare ieșire, deși ieșirile nu sunt foarte multe”.
Georgiana Spânu spune că nu se gândește niciodată înainte de a ieși în oraș că fiul ei de aproape doi ani ar putea fi o problemă pentru ceilalți clienți sau pentru personalul restaurantelor. „Copilul meu s-a ridicat de la masă de cele mai multe ori și în momentul ăla eu sau tatăl lui l-am însoțit, am mers puțin după el, l-am lăsat să facă o tură, două prin restaurant după care s-a așezat înapoi. Nu ai cum să limitezi un copil”, e de părere ea.
„Odată ce ești restaurant, trebuie să primești și copiii așa cum primești și adulții”, adaugă Georgiana.
Elena Dinu, mama unui băiat de opt ani, crede că mesajul e o atenționare potrivită, fiindcă a întâlnit de multe ori „proastă creştere şi lipsa de respect față de cei din jur” la restaurante care e din vina adulților. „În calitate de mamă a unui băiețel de opt ani, care a fost crescut cu reguli, de multe ori am plecat de la cafenea sau restaurant, cu un gust amar”, spune Elena.
Legat de asta, Emi spune că vede în jur că „cei șapte ani de acasă sunt doar un motiv de bullying”. „Copiii mei știu că un restaurant, prin definirea lui, este un loc în care se poate lua masa și cam atât! Ne ridicăm să mergem la toaletă sau să ne spălăm pe mâini. Chiar și când stăm de vorbă, nu țipăm, că am putea să-i deranjăm pe ceilalți clienți”, povestește ea.
Rădăcinile lui „fii cuminte!”
Psihologul Diana Vijulie crede însă că regulile trebuie să fie diferite pentru copii de vârste diferite. Mai mult, toți adulții ar putea contribui la a impune niște limite sănătoase: „Noi ca societate nu ne orientăm către a pune limitele astea și a-i învăța pe copii să îi respecte pe cei din jur. Și pentru că lucrul ăsta nu se întâmplă, nu învață să se comporte”.
Apoi, încă din primii ani de viață, societatea ne cere să fim cuminți. Să nu facem gălăgie, să nu stricăm, să nu deranjăm, spune consiliera parentală.
Despre acest „fii cuminte!”, Vijulie spune că ar avea rădăcini în copilărie. Cei mai mulți dintre copiii de acum sunt crescuți de părinți care s-au dezvoltat într-o perioadă în care libertatea venea cu probleme la pachet: „În perioada comunistă, de exemplu, era un dezavantaj să te comporți liber și să faci ce-ți trece prin cap pentru că puteai să spui lucruri care să te pună în pericol pe tine și pe familia ta. Ca părinte, ăsta e modelul pe care îl am. Cu asta am crescut.”
De la a trăi cu un „fii cuminte!” și până la a interioriza acest comportament nu este cale lungă. Adulții de mâine, copii care „au fost cuminți”, vor fi tentați să meargă spre următoarele două variante: fie se vor adapta acestor cerințe, fie vor fi în cealaltă extremă, părinți rebeli, care îl lasă pe copilul lor să facă tot ce îi trece prin cap, crede psihologul.
În spatele tuturor acestor lucruri se află o societate formată din adulți care le impun copiilor propriile frici, potrivit unui articol scris de Manu Fernandez, doctorand în domeniul orașelor inteligente. Orașe care sunt tot mai puțin prietenoase cu cei mici. Un articol din Daily Mail a întrebat patru generații, de la străbunic la nepot, unde se jucau când erau mici și a arătat cum s-a micșorat harta spațiului de explorare a copiilor în ultimul secol. Dacă străbunicii puteau în anii 1930 să bată la picior până la 10 kilometri fără supravegherea adulților, strănepotul său are voie să exploreze doar 300 de metri în jurul locuinței.
Doar că imposibilitatea ca cei mici să exploreze îi privează de un mijloc important pentru dezvoltarea independenței, arată alte cercetări.
Cum punem limite într-un mod sănătos
În țările pe unde a călătorit cu familia, psihologa susține că a văzut o altfel de interacțiune adulți-copii în spațiul public. „Am văzut copii care stau la masă cu adulții și sunt implicați în conversații. Am văzut adulți care le atrag atenția copiilor din jurul lor atunci când deranjează.”
I-am cerut Dianei Vijulie să vină și cu un scurt ghid care să te ajute să ai o experiență bună la restaurant și când printre clienții lor se numără copiii:
- Alegeți restaurantele în funcție de tipologia copilului lor și ei înșiși să pună limite atunci când sunt deranjați de alți copii.
- Adulții care se simt deranjați de copii e important să intervină cu tact și respect și cu conștientizarea că este o oportunitate de învățare și pentru copii, dar și pentru adulți, crede psihologul Vijulie, precizând că întotdeauna trebuie să ținem cont și de vârsta copilului atunci când vrem să îl atenționăm;
- Cel mai important, Diana Vijulie le recomandă părinților să fie mereu de partea copiilor lor, ținând mereu sub ochi și necesitatea limitelor.
Câteva fraze care ar putea fi folosite în contexte punctuale:
- Când copilul este prea gălăgios, spre exemplu, îi putem spune: „Hei, ai putea să te joci puțin mai încet? Vrem să ne asigurăm că toată lumea aici poate să se simtă bine și uite, când tu faci gălăgie, noi nu reușim să ne mai auzim”.
- Dacă un copil se apropie prea mult de masa noastră sau încearcă să interacționeze într-un mod nepotrivit, în schimb, psihologul ne recomandă să îi spunem: „Este foarte bine că ești curios și vrei să afli multe lucruri. Poți să te duci la părinții tăi și să le spui tot ce ai aflat acum de la noi?”.
- Dacă un copil ia obiecte care nu îi aparțin am putea să reacționăm astfel: „Bună! Uite, aceste lucruri sunt pentru oaspeții care stau la această masă. Te rog să le pui înapoi și să te întorci la masa ta”.
