Mihaela Tănasă este bibliotecară în comuna Popricani din Iași de 30 de ani, de pe vremea când TikTok și Instagram nu erau nici în poveste, iar copiii zburdau pe prunduri și veneau în vacanța de vară la bibliotecă cu lista de „lecturi suplimentare”. Acum, când tabletele și telefoanele le-au acaparat viața și celor de la țară, Mihaela încearcă să-i aducă mai aproape de cuvântul scris pe hârtie și să transforme biblioteca într-un centru comunitar.
Vor mai multă libertate în alegerea lecturilor, în formularea opiniilor și în analiză literară. N-ar strica și niște gramatică, măcar la mate-info, unde înclinația spre logică și ordine i-ar ajuta. Asta mi-au spus patru elevi din familii cu rădăcini din Turcia, Grecia și Ucraina și Republica Moldova, într-o discuție despre bacalaureatul la limba și literatura română.
Cronică. „O familie aproape perfectă” nu e doar povestea familiei lui Tudor Platon, ci și un pretext să îți privești propriile tăceri. Uneori, ceea ce primim de la ai noștri nu e moștenirea pe care am vrea-o, dar e cea care ne face să fim atenți la ce dăm mai departe.