Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
București - Valea Mare - Cioatele - Glodeni - Țuțcani - Mălușteni - Lupești - Raiu - Floreni - Buda Crăciunești - Poiana Sibiului - București. 1500 de kilometri am parcurs în prima săptămână de școală alături de fotoreporterul Raul Ștef. Ne-am propus să facem un tur al câtorva dintre școlile care au primit finanțare de la Ministerului Educației pentru a moderniza toaletele. Am găsit în continuare școli cu latrină în curte, toalete finalizate, dar aflate încă sub cheie, dar și școli cu șantiere deschise și cu dilema „vom avea toalete, dar vom mai avea elevi?”
Din cei 200 de români care pleacă anual din România, până în 3% o fac pentru studii. Unii fiindcă vor universități de top sau pentru că specializările la care visează nu există la noi, cei mai mulți doar pentru că pot. Mulți profesori le susțin și încurajează demersul. I-am provocat să dezbată tema încurajării migrației pentru studii pe Anca Petrescu, lector de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Mirabela Amarandei, director al Direcției de Orientare Strategică și Politici Publice în cadrul Universității din București și Simion Ilie, director adjunct în Ministerul Finanțelor, care a studiat în străinătate și a revenit în țară.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
