„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Vara asta, o elevă de liceu ne povestește ce-a mai citit. Dacă vrei să-i recomanzi o carte, scrie-i într-un comentariu de ce crezi că ar trebui să ajungă pe lista ei.
La ce se gândește Hannah Phang când aude „sustenabilitate” e cu siguranță diferit de ce-i trece majorității prin minte. Nu, nu e doar despre câtă materie primă consumi, amprentă de carbon sau dacă ai un departament cu numele ăsta pompos. Hannah a înființat The Now Work ca să găsească joburi cu sens pentru Gen-Z. Dar ce le dă sens la job, totuși?