Am 16 ani și sunt elevă în clasa a X-a, la Liceul „Danubius” din Călărași. Locuiesc în comuna Modelu, sunt romă rudăreasă* și nu mi-e rușine să o recunosc. O spun cu voce tare, cu fruntea sus: mă mândresc cu identitatea mea!
În Pomârla, comună din nordul extrem al județului Botoșani, aproape de granița de nord a României cu Ucraina, s-a ridicat unul dintre cele mai moderne licee rurale din România. Se numește Liceul Teoretic „Anastasie Başotă”, iar sumele investite în el depășesc 10 milioane de euro. Elevii nu și-au început cursurile însă pentru că autoritățile locale nu și-au permis să cumpere și transformatorul impus de operatorul de curent.
Elevii și părinții au „sorcovit” ieri Ministerul Educației. Au cerut să trăiască mai mult predictibilitatea în structura anului școlar, să înflorească fondurile pentru transportul elevilor și să se reorganizeze mai iute și mai bine olimpiadele școlare. Dar în afară de organizarea acestor concursuri, după o pauză de doi ani, cred că este necesară o discuție serioasă despre ce mai înseamnă excelența în învățământul românesc. În cele 19 centre de excelență funcționale în toată țara, am descoperit că nu toți profesorii sunt plătiți și că fac apel la sponsorizări atunci când au nevoie de materiale didactice.