Iulia Hoelzli, profesoară la un liceu din Satu Mare, ajunsese abia de câteva ore, împreună cu alte două colege în Adana, oraș din sudul Turciei, când a început cutremurul cu magnitudinea de 7,8 grade. Profesoara, care a copilărit în zona seismică Vrancea, a făcut în Turcia ceea ce-a învățat de când era mică: s-a așezat sub tocul unei uși. Mulți oameni, însă, au coborât repede scările.
La cei 17 ani ai ei, sunt puține lucruri care o pot face pe Maia, adolescenta familiei noastre, să iasă din casă. De câteva luni unul dintre acestea este trupa de teatru Artwist, una dintre trupele de adolescenți ale Asociației Artspot, coordonate de actori ai Teatrului Municipal din Baia Mare. A găsit acolo un loc în care „toată lumea se exprimă liber și creativ, oricând au nevoia să o facă, toată lumea ascultă pe toată lumea, e o energie unică. Suntem foarte deschiși și avem încredere unii în alții pentru că punem valoare pe conceptul de trupă și ce înseamnă să fim uniți și să mergem mai departe împreună”.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
