Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe Planetă. De pe 9 noiembrie suntem din nou acasă. Grădinița online nu mă încântă mai deloc, dar întreținem legăturile cât mai mult posibil. De trei ori pe săptămână, atât dimineața, cât și după-amiaza, ne vedem pe Zoom. Lucrăm în caiete respectând temele săptămânale din planificarea anuală, împărtășim impresii, ne jucăm. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc copiii, să repet lucruri, să mă asigur că ei înțeleg tot. Și totuși, dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi.
Ai 18 ani, doar ce ai terminat liceul și răsufli ușurat că ai răzbit prin adolescență. Te pregătești de facultate, de primul job și prima chirie. Apoi, te lovește realitatea: te împotmolești în taxele la stat, nu știi cum să-ți împarți salariul cât să ai și de vacanță, și de cheltuielile lunare, nu știi cum să faci să strângi bani pentru universitate și nici cum să-ți negociezi salariul.
Julia Boca, tânăra din Galați care a studiat la Colegiul Wellesley din SUA, s-a întors în țară și și-a deschis, la București, o mică firmă de consultanță. Marcată de experiența din State, Julia s-a hotărât să pună totul pe hârtie: lucrurile care au făcut-o fericită, reușitele și eșecurile, depresia și sentimentul de singurătate, dorul de casă. Lucrează acum la o autobiografie, care speră să fie gata în câteva luni. Publicăm în Școala 9 un fragment.