Note din cancelarie (OP-ED). Culisele vieții de zi cu zi a școlii sunt un mircocosmos la care oamenii în general nu au acces, decât dacă au un prieten profesor dispus să le povestească. Aș vrea ca cititorii să aibă această experiență, a unui prieten care le descrie viața reală din tranșeele educației, ceva între Note din Subterană de Dostoievski și Gossip Girl. Experiența concretă a unui om, dincolo de masca Dascălului, ori hulit ori sanctificat. Voi purta însă masca unui “nom de plume” – pseudonimul este necesar. În mai bine de 10 ani de învățământ am descoperit că autenticitatea și sinceritatea lezează și au consecințe grave.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Locuitorii din Alexandria, Teleorman, inclusiv adolescenții, așteaptă bâlciul și zilele orașului ca să iasă din rutină. Pentru unii, însă, Festivalul de Teatru Ideo Ideis e mult mai important. Anca, în al patrulea an de voluntariat, e hotărâtă să ajute la organizarea evenimentului care schimbă ritmul orașului în fiecare vară, chiar dacă doar pentru o săptămână. „Înainte și după festival nu avem teatru, eu nu am văzut nimic niciodată”, ne-a spus ea, în timpul unui scurt tur al orașului ei natal.