Scriere creativă, lectură, robotică, istorie vie, media, teatru, cultură cinematografică, procesare video, fotografie, interpretare muzicală, dezbateri. Fac toate parte din oferta de activități extra pe care multe școli le organizează, în completarea unui orar adesea rigid. Doar că mulți elevi nu mai au timp. Despre programul draconic al elevilor vorbesc profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș în editorialul Școala 9 și despre profesorii providențiali care au ieșit din programă și le-au pus în față dezbateri esențiale „despre filme, despre cărți, despre războaie și inegalități sociale sau despre libertate. A spiritului, dar și a persoanelor.”
În fața unei secții de poliție dintr-un oraș mic. 2024. Amalia, în vârstă de 18 ani, se uită confuză la mama ei, dar nu primește niciun răspuns. Minute de tăcere curg între cele două, mamă și fiică, până când Amalia întreabă: „Ce căutăm aici? Stai, tu vorbeai serios?”. Mama ei o privește pentru prima dată de când au plecat de acasă și îi răspunde, clar și răspicat: „Da. Îți luăm ordin de restricție împotriva lui Radu.”
Din cei peste 192.000 de elevi înscriși în clasa pregătitoare în septembrie 2014, 154.600 au ajuns la cel puțin o probă de la Evaluarea Națională anul acesta. 38.000 de copii, așadar, nu apar în statisticile oficiale, un oraș cât Bragadiru - Ilfov sau Mediaș - Sibiu. Rapoartele anuale privind starea învățământului preuniversitar arată că mii de elevi se pierd din fiecare generație. Ministerul Educației spune că diferența vine, în mare, din numărul de copii rămași repetenți, olimpici sau cu cerințe speciale care nu sunt obligați să susțină examenele. Specialiștii în educație consultați de Școala 9 atrag însă atenția că această explicație e incompletă, iar fenomenul „pierderii pe drum” a elevilor trebuie privit din mai multe unghiuri.