OP-ED. Sistemul clasic de parenting „băț și morcov” e tentant pentru că pare clar: faci bine, primești - greșești, plătești. Acest tip de educație se bazează pe controlul comportamentului prin pedepse și recompense, ignorând procesul de formare interioară al copilului. Mai sunt bătuți copiii care varsă un pahar cu apă?, m-am întrebat recent. Și dacă da, ce se întâmplă în mintea unui părinte care face asta.
Timișoreanul Zeno Daniel Șuștac, avocat de profesie și tată implicat în domeniul educației prin grupul de inițiativă pe care l-a fondat, a scris o distopie despre sistemul educațional „nu doar de la noi”, după cum ține să menționeze. Băiatul său de 11 ani care a inspirat și personajul principal, pe Logo, a fost primul său cititor și critic. În universul închipuit în „Alandalia”, programa școlară are materii ciudate, matematica este „întorsomatică”, istoria e „tristorie”, informatica e „înfiormatică”, iar cancelaria este păstorită de profesori precum domnișoara Strâmbă-Nas, domnul Sever Nepriceputeanu, doamna D. Ispravă, domnul Mâhnici Boceală. Am vorbit cu autorul cărții despre mesajele inserate în ficțiunea care poate fi citită deopotrivă de copii, părinți și profesori, dar și de miniștrii educației postdecembriste.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) i-a dat dreptate unui tată care a reclamat Ministerul Educației după ce copilul lui a fost refuzat la înscrierea în clasa pregătitoare. Acesta împlinea vârsta de 6 ani la trei zile după termenul prevăzut. Ziua lui de naștere e pe 3 ianuarie, iar termenul impus de metodologie este 31 decembrie. Ministerul a contestat decizia CNCD care îi cere să schimbe metodologia Numai în București erau anual în jur de 200 de copii în această situație: părinții voiau să-i înscrie, aveau o dezvoltare psihosomatică care le permitea să facă față clasei pregătitoare, dar erau refuzați.