La dezbaterea organizată în ultima seară a expoziției 100 de oameni pentru România de mâine am discutat despre egalitatea de șanse în educația, dar și despre nevoile celor mai importanți actori din învățământ: elevii, profesorii și părinții.
Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu nu i-a mai prelungit mandatul de președinte ARACIP (agenția care face evaluarea externă a școlilor) lui Șerban Iosifescu, care ocupa funcția din 2005. Cîmpeanu l-a acuzat pe Iosifescu, printre altele, de conflict de interese, că a făcut o angajare fictivă și de comunicare defectuoasă cu școlile. Într-un interviu pentru Școala 9, fostul președinte ARACIP răspunde punctual acuzațiilor ministrului.
Liliana Chivulescu are 31 de ani de când e învățătoare în aceeași școală în care a învățat – Picior de Munte, Dâmbovița. Mii de copii au învățat ghidați de ea să scrie și să citească, să privească curioși natura, să iubească școala. Zece dintre ei, cel puțin de atâția știe, au devenit și ei învățători sau profesori. Liliana este astăzi și mentor pentru tineri la început de drum. A văzut că cei care vin la catedră fiindcă e „o meserie curată, ușoară și frumoasă, cu trei luni de vacanță”, sunt decepționați repede. „Nu e nici ușoară, nici curată, dacă vrei să-i lași pe copii să învețe experimentând, sigur se vor murdări și sigur te vei murdări și tu. Frumoasă este!”