În timpul pandemiei de COVID-19, oamenii au fost încurajați să limiteze contactele sociale, iar cursurile online au oferit o alternativă sigură pentru educație și formare. Potrivit Eurostat, România este singura țară din UE unde a scăzut procentul persoanelor care au urmat un curs online, în 2021. În Irlanda și țările nordice, aproape jumătate din populație apelează la acest tip de pregătire.
Se dă o bătălie acerbă pentru introducerea educației sexuale în școli – sau nu –, de o bună bucată de vreme. Părerile sunt împărțite, spiritele încinse.
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.