Profesorul de filosofie Gabriel Săndoiu a privit întotdeauna copiii ca pe cel mai bun lucru din lume.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Într-o perioadă în care lumea are nevoie de încredere și inspirație, vă propunem două filme ale căror eroi sunt profesorii. Profesori excepționali care reușesc să-și depășească limitele, să-și sacrifice viața personală și imaginea în cancelarie pentru elevii lor. Oameni care fac totul pentru educație. Atât „Premiantul”, cât și „Jurnalul străzii” sunt inspirate din povești reale.