„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
Elevii și profesorii Liceului Tehnologic din satul Nucet, Dâmbovița, au organizat un târg de Crăciun și au strâns peste 15.000 de lei ca să repare acoperișul școlii. Unii invitați au licitat pentru cele nouă tricouri semnate de fotbaliști, foști elevi ai liceului, printre aceștia Octavian Popescu, acum evaluat la 4 milioane de euro. În plus, adolescenții și părinții au pregătit negrese, plăcinte cu dovleac și cozonaci, iar cadrele didactice, sarmale, pe care le-au vândut apoi în sala de festivități a școlii.
Dramaturgul Mihaela Michailov a intervievat profesori, părinți și inspectori școlari pentru a documenta Limite, un spectacol care vorbește despre „școala în care nimeni nu își găsește locul și sensul”.