În a treia zi de Crăciun, Ministerul Educației a organizat o dezbatere publică cu tema modificării regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP). Antonia Pup, coordonatoare advocacy a Societății Academice din Români, prezentă la dezbaterea de luni, a făcut o analiză a bubelor istorice ale acestei instituții care acreditează școlile românești, de stat și private.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
Unul a venit cu programul Domnul Trandafir, cu uniforme și narativa „fără propagandă LGBT”, altul spune că își dorește de la sistem elevi care „să distingă adevărul de fals” și reforma programei școlare. Ne-am uitat pe programele celor doi candidați care au intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale și am trecut prin declarațiile lor ca să vedem ce planuri au pentru sistemul de învățământ.