Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să urmăriți un film și brusc să exclamați: „Doamne, în tot acest construct ficțional este o metaforă a școlii!”? Nouă da. Și unul dintre filmele care ne-au provocat la o astfel de lectură este Casa norvegiană (Der norske hus, 2017, Norvegia, regia Jan Vardøen - Netflix), poate cu atât mai mult cu cât mai sunt câteva zile până la începerea unui nou an școlar și avem tendința de a ne obișnui privirea cu lentilele progresive ale universului educațional.
Schimbare, reformă, nou. Toate sunt privite de pe margine și apoi începe „lătratul” general. Profesorii de Școala 9 Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează categoriile comentatorilor, autointitulații experți în educație, apoi cei care cred că au expertiza necesară pentru a comenta doar pentru că au fost și ei elevi. Urmează incomozii, practicienii conștienți că este nevoie de schimbare și mai sunt și tăcuții, cei care nu înțeleg nimic din ce se întâmplă, obedienții.
Isaura Mertic este învățătoare în sistemul Waldorf. A fost și elevă Waldorf, așa că pentru ea acest sistem alternativ de educație a devenit un stil de viață. Isaura le spune părinților încă de la primele întâlniri că nu-i va învăța pe elevi să ajungă la olimpiade, nici să adune în palmaresul lor o groază de premii la concursuri. În schimb, îi va învăța să concureze cu ei înșiși, le va clădi o bază a cunoașterii naturii și să iubească școala.