Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să urmăriți un film și brusc să exclamați: „Doamne, în tot acest construct ficțional este o metaforă a școlii!”? Nouă da. Și unul dintre filmele care ne-au provocat la o astfel de lectură este Casa norvegiană (Der norske hus, 2017, Norvegia, regia Jan Vardøen - Netflix), poate cu atât mai mult cu cât mai sunt câteva zile până la începerea unui nou an școlar și avem tendința de a ne obișnui privirea cu lentilele progresive ale universului educațional.
Alexandra Grigore, o învățătoare romă în vârstă de 27 de ani, își poartă cu mândrie identitatea la școală prin fusta cu motive florale, baticul colorat și lecțiile despre respect și diversitate. Într-o școală modernă din Chiajna, le arată copiilor că a fi rom nu e o rușine.
În jur de 2.500 de copii din București și alte mii din țară nu mai pot merge de săptămâna viitoare la activitățile extrașcolare de la cluburile și palatele copiilor. Pentru a înțelege situația acestor instituții dincolo de discuția despre tăierea posturilor, mergem în urmă cu patru ani, când se propunea descentralizarea lor.