A terminat Colegiul de Informatică „Tudor Vianu” în comunism, când abia apăruseră PC-urile. A fost printre puținii olimpici la informatică ai țării, iar părinții săi au lucrat amândoi la Centrul de calcul înființat de Grigore Moisil. S-a angajat la Google în SUA în anii 2000, deși nu știa nimic atunci despre companie. S-a întors în țară fiindcă și-a dat seama că vrea să predea într-un loc unde să facă o diferență. De 13 ani pregătește elevi care ajung printre primii pe țară în fiecare an. Crede că România e pe bune tare la informatică și că lucrul ăsta trebuie încurajat. Într-un interviu pentru Școala 9, Cristian Frâncu vine cu o opinie contrară percepției generală despre sistemul de educație românesc: „E unul bun. Cine spune altfel nu are comparație!”.
Un elev de clasa a zecea și profesorul său de geografie explică de ce e importantă pentru ei protejarea mediului. Unul din generația activistei suedeze Gretei Thunberg, cu ochii pe summit-urile de mediu și pe rețelele sociale tot mai active în lupta împotriva încălzirii globale. Celălalt, format într-o perioadă în care nu exista plastic și în care elevii aveau, totuși, o „cotă obligatorie” de deșeuri de adus la școală. Lucian Cismaru (16 ani) și Dan Eremia (46 de ani) de la Colegiul Național „Grigore Moisil” din București încearcă să atragă atenția cu privire la Planeta pe care o lăsăm moștenire, mai ales în contextul în care războiul din Ucraina ridică nivelul poluării.
Peste 110 mii de elevi au susținut Evaluarea Națională în prima sesiune. Asta înseamnă că pot merge la liceu. Dar după ce criterii își aleg școala în care vor învăța pentru următorii patru ani cei care își permit și își doresc să meargă mai departe? Fiindcă știm și că 15% abandonează școala tocmai la acest prag. Am întrebat o sută de elevi cum iau această decizie importantă din viața lor și am aflat cât contează prestigiul și rezultatele de la Bac ale liceului, faima profesorilor, profilurile și activitățile extrașcolare.