Profesorii sunt leneși, violenți, incompetenți. Excepțiile sunt transformate în reguli. Cu toții pare că ne pricepem mai bine la cum ar trebui să fie educația decât profesorii. Monica Halaszi și Horia Corcheș vorbesc în această săptămână despre incapacitatea noastră de a le acorda încredere oamenilor de la catedră, de a le aprecia munca și eforturile. „Când nu vezi pădurea de uscături, e clar că vei pune etichete”, spun autorii.
Rezultatele examenelor naționale nu arată doar cât de bine învață sau nu copiii, ci, extins, notele pot fi inclusiv raportarea a ceea ce reprezintă școala pentru ei, crede profesoara de limba engleză Briena Stoica, din Târgu Mureș. „Cum mulți elevi aud constant discursuri din partea adulților care discreditează tot ce ține de școală, e firesc să investească tot mai puțin efort în pregătire”, spune ea, într-un interviu pentru Școala 9.
„Greu de înscris” ar putea fi numele unui film care are protagonistă o familie din București în lupta sa cu înscrierea la grădiniță. Copiii ei îndeplineau patru din cele șapte criterii cerute, dar nu au reușit să găsească loc la cinci grădinițe din apropierea casei. Unul dintre criteriile pe care le îndeplineau a fost certificatul de handicap pentru întârziere cognitivă. La a șasea grădiniță au scos certificatul din dosar și au intrat pe loc. Nicoleta Orlea, de la Autism Voice vorbește despre rezistența sistemului față de incluziunea copiilor atipici. Un motiv este lipsa resurselor și pregătirii cadrelor didactice ca să facă față unor astfel de cazuri.