Sunt câteva zeci de mii de cetățeni străini care trăiesc în România, veniți la studii, muncă sau care au cerut azil politic fiindcă în țările lor nu mai puteau locui. Când discursul public creează o prăpastie între noi și ei, câteva asociații încearcă să aducă români și alte naționalități la aceeași masă, să se cunoască și să se înțeleagă, poate chiar să creeze prietenii. Școala 9 a participat la evenimentul „Living Bookshelf” („Bibliotecă vie”), organizat de Fundația Terre des Hommes, în care cetățeni din Ucraina, Siria, Mexic, Pakistan sau Rwanda au răspuns la curiozitățile românilor.
Cum cultivă un profesor de arte grafice și desen încrederea în sine a elevilor și învață alături de ei.
Sunt elevă în clasa a XII-a și mă pregătesc pentru Bac. În timp ce răsfoiam manualele și lista ce cuprinde operele de studiat – 18 la uman, 13 la real – am observat ceva care m-a deranjat profund: niciuna dintre aceste opere nu e scrisă de o femeie. M-am întrebat, de ce lipsesc vocile feminine din ceea ce ar trebui să fie o reflecție completă a literaturii române? M-am hotărât să nu mă mulțumesc doar cu întrebarea, ci să caut un răspuns. Așa a început cercetarea mea.