Lumea este într-o continuă schimbare, dar unele lucruri nu sunt înghițite de veacuri. Activista Antonia Pup arată cum din cele mai vechi timpuri oamenii s-au întrebat ce ar fi bine să învețe elevii la școală. De pildă, planul-cadru medieval era alcătuit din șapte discipline, grupate în trivium (gramatică, retorică, logică) și quadrivium (geometrie, aritmetică, muzică și astronomie). Astăzi avem aceleași dileme și poate nu ar strica să ne uităm la modelele trecutului pentru inspirație.
Poveștile. Poveștile le plac în egală măsură celor mici și celor mari. Vindecă, educă, motivează. Ce e, în fond, altceva, întreaga istorie, întreaga lume, în existența ei diacronică, decât o narațiune? Nimic nu există în afara unei narațiuni, iar poveștile, în formele pe care le-a consacrat teoria literară, fie ca povestiri, basme, parabole sau legende, fie în altele, corelative, sunt narațiuni paideutice, ne învață cum să trăim, cum să alegem binele de rău, pe ce să punem preț și de ce să ne ferim.
Trandafir are șapte frați dintre care cinci merg la școală. Zece suflete, în două camere, în frigul care se așterne peste Câmpulung Moldovenesc. Nu au toți dispozitive să se conecteze online. Învățătoarea lui, Nicoleta Bogoș, a decis să facă lecții cu el față în față, la ea acasă, ca să nu fie singurul din cei 31 de elevi din clasa ei care pierde materie.