În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.
Parabolele sau povestioarele alegorice au un farmec aparte. Te învață mai multe despre lume decât ar face-o orice alt text, iar unele îți revin în minte exact când ai mai mare nevoie de ele. }nceputul grevei din sistemul educațional, reacțiile la revendicările personalului din învățământ (prin vocea liderilor de sindicat sau a profesorilor înșiși) ne-au amintit de parabola turnului, care încheie una dintre cărțile psihologului brazilian Augusto Cury (Părinți străluciți, profesori fascinanți).
La școala din Gălbinași, Călărași, doar în jur de 150 de copii au primit dispozitive ca să participe la școala online. Nevoia era însă cel puțin dublă. În plus, în localitate nu prea este semnal, astfel că unii copii au ținut tableta ca bibelou, că tot n-au putut să se conecteze. Profesorii școlii le-au trimis fișe elevilor care nu s-au putut conecta, au căutat sponsori ca să le cumpere telefoane și tablete și în multe cazuri, și alimente. O felie din realitatea școlii în pandemie.