Fișe de lectură pe cutii de pizza, plimbări în jurul școlii ca să găsească „cuvinte” pentru compuneri, albinuța care vine cu surprize. Orele Maricicăi Ardeleanu, din Sănduleni, Bacău, nu sunt niciodată plictisitoare. Toată viața s-a adaptat la nou. Chiar dacă abia acum cinci ani a auzit de noțiunea de literație, a început să aprofundeze subiectul. Astăzi, când numără 42 de ani la catedră, lucrează cu elevii ei de pe platforma Alfabetar și vede progresele copiilor.
Succesul este participarea la o olimpiadă, dar și când un copil reușește să-și țină creionul singur în mână sau când poate să învețe mai mult de cinci litere într-un semestru. Asta crede Antonela Samson, profesoară psihopedagog la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din București. Lucrează de 18 ani cu copiii cu cerințe educaționale speciale și ne-a povestit ce înseamnă asta și cum ar putea fi adresate provocările din sistem.
„Se vede o diferență între copiii care au avut privilegiul să locuiască și să învețe într-un oraș mare și cei din provincie”, spune Miruna Ștefan, absolventă de clasa a XII-a de la Colegiul „Sfântul Sava” din București, unde, anul trecut, ultima medie de admitere a fost 9.89. Miruna și Nicoleta, colega ei, se numără printre cei opt elevi cu media 10 de la acest liceu, unde au fost cele mai multe note maxime din țară în 2022. Adolescentele explică de ce e important să-ți vezi de drumul tău, chiar dacă ești admis la un liceu considerat „mai slab” și de ce „Sfântul Sava” e potrivit mai degrabă pentru olimpici.