Profesorii dintr-o școală din Dâmbovița și părinții unui copil dislexic lucrează împreună pentru integrarea lui în școală, în lipsa unei rețele de suport centralizate sau a cursurilor de formare.
Elevul șters, elevul premiant, elevul cuminte, cool, favorit al profesorilor, loaza. Am fost fiecare o categorie sau mai multe, puși în cutii pe nedrept sau pe merit. Până în vacanța mare - nu doar fiindcă era lungă de trei luni, ci fiindcă era de-a dreptul grandioasă, regat al plictiselii și libertăților - când eram toți altceva. Jurnalist, artist, manager cultural, manager de proiect, designer, PR cultural. De la distanța a ceea ce societatea zice azi că suntem, ne-am întors în vacanța mare, înainte de a începe școala, să retrăim ceea ce în epoca pre-parentingului nu avea un nume: anxietatea. Un text colectiv în care și-au adunat forțele și amintirile Școala9+Scena9+Rezidența9=Fundația9.
Laura Stifter (29 de ani) este profesoară de religie la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din București. Singura nevăzătoare din cancelarie. Deficiența de vedere ar fi putut să-i fie o piedică în a-și urma visul de a fi profesoară, mai ales că mulți o trimiteau la catedră într-o școală specială. Nu a renunțat. Astăzi predă religia prin dezbateri libere pe teme despre moralitate și își dedică restul timpului să militeze pentru incluziune.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
