Programele de formare, dincolo de scopul pe care îl au, acela de a le dezvolta cadrelor didactice diverse competențe profesionale, au și un alt avantaj: permit schimbul de idei. În ultimele săptămâni, în calitate de formatori ai programului „Introducere în educația media pentru profesorii de limba și literatura română și discipline conexe din unitățile de învățământ liceal”, în contextul în care vorbeam despre ceea ce conferă valoare de știre unei informații (prin valoarea de știre înțelegem calitatea unui fapt ori a unui eveniment de a fi suficient de interesant pentru a fi raportat în buletinele de știri), am adus în discuție incidentele din Serbia, concentrându-ne pe primul, în care un copil de 13 ani a ucis opt elevi și un agent de pază dintr-o școală din Belgrad.
Corina Boțoroga, învățătoare Teach for Romania în comuna Căianu din Cluj, povestește despre metodele didactice pe care le folosește la clasă ca să-i ajute pe elevii ei să capete autonomie în învățare, să știe să se autoevalueze și să-și înțeleagă emoțiile. Învățătoarea a încropit și un Jurnal de școală pe rețelele sociale, unde publică activitățile sale cu elevii.
Op-Ed. Cuvântul „uniformă” vine din latinescul „uniformis”, care înseamnă „a fi de aceeași formă”. Am dus discuția mai departe, de la o ținută adecvată, la activități și profesori care îi modelează pe elevi, întrebându-mă „cât de uniformizată este, de fapt, școala?”