Vi s-a întâmplat vreodată să vă gândiți că într-o anumită situație v-ați purtat de nota 4? Sau de nota 8? Sau de nota 10, caz fericit? Poate ați mers la un interviu, aveați totul bine gândit, erați siguri sau sigure pe voi, dar după încheiere, v-ați spus: Doamne, ce prost m-am descurcat! Apoi, surpriză, rezultatul să fie pozitiv, mai presus decât așteptările voastre. Poate, din contră, ați avut o discuție cu cineva, pentru care v-ați pregătit emoțional. Aveați de clarificat niște lucruri care țineau de raportul dintre voi, raport care, cu siguranță, era o sumă de interacțiuni, un întreg de acumulări, în timp.
Profesorul perfect nu există, deci n-ar trebui să mire pe nimeni că a fost inventat. Un astfel de exemplu îl regăsim în clasicul „To Sir, With Love”, al cărui protagonist își poartă infailibilitatea din prima zi a primului semestru până la petrecerea de absolvire. Tot de-a lungul unui an școlar se întinde și acțiunea lui „Entre les murs”, laureat cu prestigiosul Palme d’Or. Profesorul filmului e însă mai puțin afectat de microbul desăvârșirii, deci riscă pe alocuri să devină chiar interesant.
„Ni se spune să privim fiecare lecție ca pe o lecție de limbă”, spune Clara Fiorentini, profesoară la Marino Institute of Education din Dublin. De la sperietura din 2010, când țara sa căzuse în clasamentul PISA, sistemul educațional s-a mobilizat ca niciodată, s-a uitat cu lupa la cum e folosit timpul la ore și a făcut ca programa tuturor disciplinelor să se învârtă în jurul literației și numerației.