În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).
Ministerul Educației a trimis corpul de control la Colegiul Național „Goethe” din Capitală pe 18 ianuarie, după ce un părinte a acuzat de bullying un cadru didactic față de un elev care a renunțat să mai meargă la meditații la el. Cazul, care pare izolat, dezvăluie însă colțurile întunecate ale unui fenomen parțial reglementat, care este estimat la sute de milioane de lei pe an. Zeno Daniel Șuștac, avocat și coordonator al grupului „Părinții elevilor din România”, explică implicațiile juridice și morale ale meditațiilor cu elevii de la clasă și de ce fenomenul nu ocolește nici liceele considerate de top.