Suntem în punctul în care asigurarea calității în învățământ, și în învățământul superior, riscă să devină un slogan, consideră profesorul univ. dr. Ioan Ianoș, de la Facultatea de Geografie a Universității din București. El a oferit publicației Școala 9 o amplă analiză despre ceea ce înseamnă universitatea românească modernă și criteriile de promovare. E o critică a actualelor aranjamente universitare, e un text esențial ce poate genera o polemică. Aceasta este prima parte.
Comuna Dumbrava din Prahova are 4500 de locuitori răsfirați în cinci sate. Fiindcă școala din Zănoaga rămâne cu un singur cadru didactic la trei clase simultane, restul copiilor vor trebui să meargă la unitatea de învățământ din Dumbrava, reședința de comună. Cum există un singur microbuz și un singur șofer, se vor face zeci de ture într-o zi ca să-i ducă și să-i aducă pe elevi. Bianca Borcea este din Dumbrava, astăzi liceană la Ploiești, și știe ce înseamnă viața de navetist. Într-un editorial pentru Școala 9, eleva face un apel către autorități să rezolve problema transportului școlar din comună.
Shanna Griffus, profesoară de arte vizuale la Școala Internațională din Kiev, a plecat în SUA, țara natală, cu o lună înainte să izbucnească războiul. A continuat, însă, să-și țină orele online, dar cu reguli noi: elevii rămași în Ucraina pot oricând să iasă din lecție dacă pornesc alarmele și trebuie să se adăpostească în buncăre. Copiii au impresionat-o, a povestit ea într-un interviu pentru Școala 9, prin „încercarea lor de a se agăța de orice formă de normalitate”. În ciuda fricii permanente, mulți încearcă să fie prezenți și îi trimit temele: desene inspirate de viața în timpul războiului.