Zeci de mii de copii lasă locuri goale în bănci înainte să ajungă la liceu, cu fiecare generație. Sărăcia este principala cauză a abandonului școlar. Vorbim de copii care renunță sau sunt retrași de familii pentru că pur și simplu nu au bani de haine și rechizite, ori sunt obligați de context să aleagă munca în detrimentul școlii. Elevii de la sat sunt în cel mai mare risc. Astăzi, despre starea de fapt. În zilele ce urmează, discutăm în podcastul REZOLVAT cu specialiști și practicieni despre ce poate fi făcut pentru a-i ține pe copii în sistem, cu toate variantele pe masă și cu limitările lor.
Elevul Mădălin Ghiuler mergea șase kilometri pe jos, prin pădure și pășuni, din satul Mahriu, Vrancea, până la școala din comună. Ajungea rar nu doar din cauza distanței, ci și pentru că nu era deloc motivat. Abia la liceu, un colegiu tehnic din Focșani, a prins drag de învățătură. „Fie ultimul din bancă, fie primul din bancă, fie cel blond, fie cel brunet, toți trebuie priviți la fel și integrați”, spune astăzi tânărul de 26 de ani, profesor de matematică la Liceul cu program sportiv din Focșani. Știe că el a fost excepția, fiindcă regula sunt elevii care umplu statisticile Ministerului Educației la capitolul abandon școlar. Iată povestea sa, cum a relatat-o acesta pentru cititorii Școala 9.
Profesorii din școlile internaționale au la începutul anului școlar cursuri specializate pentru a recunoaște cazurile de abuz în rândul elevilor lor. Copiii încearcă de cele mai multe ori să le spună adulților din jur, prin comportament, că li se întâmplă ceva. Profesoara de limba română Diana Mihalache a explicat pentru Școala 9 cum a învățat să identifice copiii care au parte de relații abuzive acasă și cum să le adreseze.