Trimis de familia sa tocmai din Mosul, unul dintre cele mai periculoase locuri din lume, mereu în război, tânărul Hassan s-a integrat în sistemul românesc de învățământ. Cum îl vede el?
Mama lui Hassan, Baida, a venit recent în România în căutarea păcii și a băiatului ei. „M-am bucurat foarte mult că am ajuns aici și sper să îi putem aduce și pe ceilalți. Dar nu prea știu cum va fi viitorul. E foarte greu fiindcă ei sunt acolo, noi aici. Nu știu cum va fi viitorul nostru”, ne spune mama lui Hassan.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
REZOLVAT. Ani la rând, în predarea științelor, elevilor li s-au arătat legi descoperite de oameni care nu mai sunt pe lume, li s-au scris definiții pe tablă și li s-a propus seducător să le învețe pe de rost. Doar că metoda asta nu mai funcționează la noile generații. O alternativă este învățarea prin investigație pe care un ONG românesc a adus-o în clase în ultimii 14 ani.