I-am întrebat ce serial cred că au fost alegerile din noiembrie. Vlad crede că „House of cards” în timp ce pentru Răzvan a fost mai mult „The Office”.
„Un președinte care vizitează toate județele țării de câteva ori de-a lungul unui mandat”
Școala9: Ce promisiune prezidențială n-ar trebui să mai țină în 2025?
Răzvan Petri: Că președintele o să vă dea apartamente, o să facă autostrăzi, spitale și astfel de lucruri, pentru că președintele nu face asta.
Vlad Adamescu: Și în același timp, că președintele nu poate să propună lucruri și politici foarte concrete sau să ceară să se întâmple lucruri. Președintele nu poate să facă apartamente și spitale, dar poate să vină foarte serios și să prezideze ședințele de guvern și să spună „aveți de făcut X, Y, Z și nu ați îndeplinit”. La fel, președintele poate să meargă în instituții publice și să vadă dacă funcționează sau nu.
- Care sunt trei calități pe care credeți că ar trebui să le aibă președintele de care are nevoie România?
Vlad Adamescu: În primul rând, competență și înțelegerea rolului constituțional și a rolului pe care îl are în Consiliul European de reprezentare a României și tot ce decurge de aici. Flexibilitate, să poată să ia idei din foarte multe locuri și să aibă o capacitate de sinteză foarte ridicată. Și comunicarea și apropierea de oameni. Să nu uite cine l-a ales și să nu stea închis în palatul Cotroceni sau la vilele de protocol, să meargă pe teren în toate județele țării. Eu aș vrea să văd un președinte care vizitează toate județele țării de câteva ori de-a lungul unui mandat.
Răzvan Petri: Abilități de comunicare, care ne lipsesc foarte mult. În același timp, să fie un președinte cu capacitate de a asculta, de a lucra în echipe și să fie un președinte onest, care să înțeleagă foarte clar care este rolul lui, competență și viziune.
O campanie desfășurată „în umbra anulării alegerilor de anul trecut”
- Ce diferențe sunt acum față de primul tur? Mă refer la candidați, la campanie.
Vlad Adamescu: Sperăm că nu o să mai avem surprize și, din câte se pare, din candidații care s-au înscris de data asta în cursa electorală, nu credem că o să mai existe surprize cum au existat după turul întâi. E o campanie care se desfășoară în umbra anulării alegerilor de anul trecut, ăsta este subiectul de pe buzele tuturor, și în umbra deciziilor Curții Constituționale de a interzice candidatura unor candidați de extremă-dreapta, care au fost și protagoniștii alegerilor de anul trecut.
În rest, pe lângă asta, este o campanie relativ obișnuită, normală, cu foarte puțină substanță.
Avem doar doi candidați dintre cei cinci cu șanse, dar care sunt cei mai bine plasați în sondaje, care și-au lansat programe, unul mai consistent și unul cu doar câteva idei și unde găsim evident platitudini și nimic concret. În rest, este din nou o competiție de popularitate să vedem care candidat reușește să impresioneze cel mai mult și prin activitate, dar și prin cum se prezintă alegătorilor. Este pe bază de personalitate mai degrabă decât de politici publice pe care ar vrea să le implementeze.
- La anularea alegerilor am răsuflat ușurați, dar asta a venit și cu o lipsă de vigilență pentru ce urmează. Din perspectiva voastră, ce ne scapă?
Răzvan Petri: E interesant să ne uităm la ce s-a întâmplat. A fost o anulare legală, care s-a întâmplat pentru că un candidat nu a declarat toți banii pe care i-a folosit în campanie, dar, dincolo de asta, că existau suspiciuni de ingerință străină.
Noi, în schimb, credem că motivele acestea nu sunt neapărat suficient de bine explicate și nu sunt suficiente pentru a justifica anularea alegerilor, chiar dacă, din punct de vedere legal există justificare, din punct de vedere democratic, ar fi trebuit să fie mai multe dovezi. Am ajuns în situația aceasta și pentru că establishmentul politic s-a speriat puțin de ce s-a întâmplat, n-a înțeles cum s-a ajuns aici.
Există multe dovezi că au fost ilegalități acolo, dar există și un mare vot antisistem și un procent semnificativ din populație care votează cu orice candidat în afară de cel care este propus de partidele clasice.
Și de aceea am văzut și faptul că la aceste alegeri partidele ori încearcă să susțină independenți, ori să susțină candidați cu discursul antisistem, ori să reprofileze ei candidații ca fiind antisistem. Deci, partidele clasice nu mai au tracțiune momentan și au o încredere foarte scăzută și, mai mult decât atât, nu mai pot să mobilizeze electorat.
Extremiști de dreapta versus partide politice pro-europene
- Să spunem că e 19 mai, a trecut și turul al doilea. Care e cel mai favorabil scenariu pentru România?
Vlad Adamescu: Un scenariu bun pentru România este victoria unui candidat pro-european care să mențină România în cadrul Uniunii Europene. Și nu mă refer că un candidat extremist sau antisistem ar scoate neapărat România din Uniunea Europeană, dar ar izola cu siguranță România din procesul decizional al Uniunii Europene. Un candidat care nu ar face chestia asta este un candidat bun pentru România din punctul nostru de vedere.
România a primit 100 de miliarde de euro în fonduri europene de când am aderat la UE până astăzi. Ne-am dezvoltat extraordinar și asta se vede cu ochiul liber. Putem să comparăm cum arăta România în 2000 versus cum arată România în 2025 și beneficiile nu sunt numai materiale.
Cum să ieși dintr-o uniune care ți-a oferit atât de multe lucruri material vorbind, dar care nu îți oferă numai chestii materiale, îți oferă și o comunitate de valori, un spațiu în care se respectă drepturile fiecăruia dintre noi, în care avem presă liberă, presă independentă încă, în care putem călători liber în toată lumea europeană și avem acces la cea mai mare piață din lume? Deci ăsta ar fi cel mai bun scenariu pentru România și sunt destul de încrezător că se va materializa.
Răzvan Petri: Indiferent cine iese președinte și de scenariile pe care le avem, turul întâi de anul trecut a marcat începutul unui nou conflict politic și, oricine ar ieși, trebuie să înfruntăm o nouă realitate politică, că ne confruntăm nu cu un conflict politic de tip PSD-anti-PSD, comunist-anticomunist, cum era înainte, în care, să zicem, partidele antisistem liberale se bat cu un partid de sistem, dar moderat, conservator, ci avem un nou conflict care este între extremiști de dreapta, între dreapta radicală și restul partidelor politice care se poziționează pe o nouă linie, una pro-europeană, mai cosmopolită, să zicem. Ar trebui să se uite la motivele care au cauzat acest conflict, care sunt mai degrabă motive care țin de inegalități socioeconomice și de valori prost înțelese sau de o instrumentalizare a acestor frici ale oamenilor și îndreptarea lor către spațiul european, democrație.
Programe politice sau „șiruri de platitudini”
- La ce să ne așteptăm de la cei care au, într-adevăr, șanse în ceea ce privește politicile pentru tineri și pentru educație?
Vlad Adamescu: În primul rând, majoritatea candidaților nu și-au prezentat un program politic pentru alegeri. Unii încă le scriu, credem. Cei care au lansat programul politic sunt Victor Ponta și Crin Antonescu. Citindu-le, vedem că sunt niște șiruri de platitudini, atât când vine vorba de partea de politici de educație, cât și când vine partea de politici de tineri - avem nevoie de tineri în politică, vom pune educația în centrul discursului public în România. Dacă întrebăm mai departe ce înseamnă lucrurile astea, nu vom primi probabil un răspuns. Și asta ne duce înapoi la ideea aceea de personalizare a politicii și la o concepție despre rolul președintelui, care este prost înțeleasă, din punctul meu de vedere, și la moștenirea fostului președinte, care a pus educația în centrul discursului național 10 ani de zile și nu s-a ales nimic.
Avem două legi ale educației care nu sunt semnificativ diferite față de ce aveam înainte și întregul proiect, întreaga discuție națională a eșuat.
Nu am avut o discuție națională despre educație în timpul mandatelor anterioare. Când vine vorba de rolul președintelui în educație, de exemplu, mulți or să spună, bine, președintele nu are atribuții când vine vorba de educație, nu are atribuții când vine vorba de tineri, dar nu ăsta este rolul președintelui. Președintele poate să înceapă discuții și dialoguri despre educație și despre tineret. El poate veni cu planuri detaliate pe care să le prezinte publicului și guvernului.
Deci președintele României și candidații la funcția cea mai înaltă în stat ar trebui să vină cu programe detaliate de zeci de pagini despre ce vor să facă în fiecare domeniu de interes național. Educația este domeniu de interes național. Aș vrea să văd care sunt proiectele pe care le-ar vrea și politicile publice pe care vrea să le vadă implementate și ce ar schimba. Nu vedem așa ceva și nici nu vom vedea, din păcate, până la alegeri.
- De ce nu?
Răzvan Petri: Asta vine din selecția clasei politice care, la pachet cu ceea ce spuneam, personalizarea politicii. Politicienii tind să delege atribuțiile când vine vorba de politici publice ori experților, ori Uniunii Europene când le convine, ori să nu vorbească despre aceste teme și să se concentreze pe inimici falși, pe subiecte care nu sunt neapărat relevante, să schimbe subiectul, pentru că, așa cum spuneam, nu au, pe de-o parte, pregătirea pentru astfel de lucruri sau nu sunt neapărat atât de atractive când alții vin cu tot felul de declarații inflamatoare.
Selecția în interiorul partidelor românești este destul de limitată. Sunt, în general, partide de lider, adică partide care au în frunte un lider și se identifică cu acel lider și mai puțin cu o ideologie și cu un program.
De ce? Pentru că este mai ușor să asociezi figura omului cu partidul, este o euristică pe care o vedeți la multe partide și în spate de fapt nu este nimic. Nu sunt programe, nu sunt departamente de politici publice, nu sunt astfel de lucruri. Și pentru că apoi trimitem liderul la atac, de acolo e un concurs de popularitate, în care se bat practic pe cine are o retorică mai bună, cine e mai amuzant, cine poate să dea replici mai acide și mai puțin pe ceea ce se întâmplă sau ceea ce ar trebui să facă președintele. Sunt câteva răspunsuri pe care le putem avea la nivel de schimbarea legislației. De exemplu, să avem mai puține fonduri pentru partide astfel încât ele să fie forțate să se întoarcă către oameni, să vorbească cu ei, să vină cu politici publice.
Astfel de modificări pot să îndrepte puțin discuția și către un concurs de idei, nu doar de popularitate și personalitate, dar ține și de ceva care e puțin mai abstract de cultura politică din România și aici ține de presă, de influenceri, de noi, de oamenii care votează, să ceară în dezbateri, în interviuri și în astfel de contexte, ca oamenii care se prezintă și le cer votul, să vină cu niște soluții practice, să explice viziunea lor despre țară și despre lume, dincolo de platitudini și dincolo de „îmi doresc o Românie puternică și prosperă”. Că asta nu înseamnă nimic, toată lumea își dorește acest lucru. Și dacă noi o să începem să cerem aceste lucruri, pentru că noi cred că am început să facem asta și am început să criticăm politicienii de când avem pagina, că nu vin cu programe, cred că o să reușim să ajungem în câteva cicluri electorale la punctul la care nu o să mai fie social acceptabil, nu o să mai fie o normă de a prezenta doar niște platitudini, ci norma va fi, trebuie să vii și cu niște idei și vei câștiga sau vei pierde pe baza viziunii tale în ceea ce privește ideologia, țara, economia și așa mai departe, nu doar pe ochi frumoși.
De la personalizarea politicii spre dezbateri pe programe politice serioase
- Sunt cazuri în afară în care s-a făcut tranziția asta de la un discurs plat către un discurs în care chiar e nevoie să-ți prezinți ideile?
Vlad Adamescu: Avem exemplul Germaniei, unde întotdeauna ai niște programe foarte serioase înainte de alegeri, care sunt prezentate, negociate la nivel de partid, din interiorul partidelor care încă au foarte mulți membri care sunt foarte implicați și care sunt prezentate apoi alegătorilor și apoi vedem cât de mult durează formarea de coaliții în vest în general. Specific pe cazul Germaniei, este o negociere foarte aprigă între partidele care vor intra la guvernare pe toate punctele din programul politic al viitoarei coaliții, al guvernului care va fi instalat în funcție și se formează un contract de guvernare practic între toți membrii acelei coaliții care durează 5, 6, 7, 8 luni de zile și este ceva perfect normal.
La noi când se formează guvernul întotdeauna focusul a fost pe viteză, să fie cât mai repede, nu putem fără un guvern funcțional. Guvernul nu este funcțional, există guvern interimar, există guvern demisionar care se ocupă de administrarea țării în perioada în care ar trebui să se poarte aceste negocieri de coaliție. Și nu este nimic în neregulă să dureze câteva luni formarea unui guvern și asta ar fi ceva ce ar trebui să fie implementat și în România, de exemplu. Nu să faci un guvern peste noapte sau în două săptămâni.
- Și dacă o să reușim să facem tranziția asta către o luptă de idei mai degrabă decât de personalități, credeți că lista de candidați ar mai fi atât de lungă?
Răzvan Petri: Da, adică vedem și în alte țări, în sisteme proporționale din Europa, cu multe partide, că avem foarte multe partide în parlamentele naționale. Dacă ne uităm la Olanda, care este un sistem aproape perfect proporțional, avem foarte multe partide, negocierile durează mult pentru a forma un guvern, toată lumea vrea să participe, se poziționează pe diferite falii ideologice și competiția este destul de puternică. La fel, în alte țări, cum vorbeam de Germania, dar până și în Franța, partidele au în spate niște idei destul de clare. Unii vor o vârstă de pensionare mai mare sau mai mică, alții vor taxare mai mare, alții mai mică. Sunt totuși niște lupte care definesc viitorul țării și viitorul tuturor și lumea este implicată. Cred și în România că ar fi destui oameni care s-ar găsi să candideze mai departe și cred că aici contează mai mult felul în care condiționăm candidații.
Aici intervine nevoia de educație civică și politică, care trebuie să fie făcută în școli, astfel încât viitoarele generații să iasă direct cu o concepție făcută despre ce înseamnă diferite ideologii și sistemul politic și în acel moment am putea să avem și o mai mare ușurință în a crea o cultură politică.
- Ați candida peste niște ani?
Răzvan Petri: Noi încurajăm pe toată lumea să se implice. Momentan nu avem intenția asta, nu ne-am gândit să facem acest lucru. Vrem să credem că am avut o influență de partea asta a politicii, dar cine știe mai încolo, dacă vom considera că putem face mai mult bine, s-ar putea la un moment dat să ne implicăm.
Vlad Adamescu: Da, ar fi ipocrit să încurajăm tinerii să se implice în politică și să le spunem că politica este ceva normal și nu trebuie să fie un tabu și, în același timp, să respingem orice fel de idee de la un moment dat. Dar nu ne-am gândit serios.
- Și ce pot să facă tinerii care vor să se implice?
Vlad Adamescu: Să găsească o comunitate de oameni cu care se simt aliniați și să se gândească foarte bine, pentru că în momentul în care vrei să te implici, în primul rând te implici la nivel local. Dacă vrei să treci prin toate hopurile care vin prin a face politica de partid, să vadă care este situația în comunitățile lor și cine este cel mai bine intenționat de acolo și dacă se aliniază și cu valorile lor. Dacă vor să facă acest pas, să îl facă și în același timp să fie conștienți de toate minusurile care vin, din păcate, în România cu implicarea în politică pentru că ți se lipește o etichetă de care încă este destul de greu să scapi.
Răzvan Petri: Să aibă foarte mult curaj să discute despre politică în familie, în grupurile de prieteni, pentru că această tabuizare a politicii în România lasă oamenii bine intenționați sau cu viziuni bune, oneste și care ar putea să facă un bine în politică, să stea pe din afară, pentru că politica pare ceva urât, în timp ce cei care nu au niciun fel de jenă intră în politică și apoi chiar candidează, obțin funcții și așa ajungem să avem, de fapt, politicul urât. Așa că ar trebui să trecem dintr-un proces de demitizare a politicii pe care încercăm și noi să-l facem.
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.
Echipă de proiect:
Reporteră: Raluca Cristea
Editoare: Andreea Archip
Montaj: Raluca Cristea
Foto principală: Eli Driu
