Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Deși încercăm să stingem un conflict, uneori pare că am aruncat cu benzină. De ce? De ce pierdem prieteni sau membri ai familiei după niște certuri despre care nu mai știm de la ce au pornit? Jurnalista americană Amanda Ripley a studiat conflictul ca să-i înțeleagă rădăcinile. S-a uitat la școli, grupuri infracționale, politicieni, membri ai unor diverse biserici, nații în război, a mers în profunzimea ireconciliabilului ca să-i vadă soluțiile.
O mamă încearcă să schimbe legea pentru ca și elevii orfani să poată primi burse de studiu. Acum, ei trebuie să aleagă între bursa de ajutor social și cea care le răsplătește rezultatele bune la școală. În update-ul de la finalul materialului poți citi cum a fost rezolvată situația.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
