Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.
România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
Omizi colorate și nori îmbrățișați, pătrate care joacă fotbal și un robot căruia îi este furat un ochi - sunt câteva dintre poveștile cu care au venit elevii de la școala din satul Malu Spart, jud. Giurgiu, la atelierul ținut de Anna Florea. Ilustratoare și regizoare de animație, artista i-a învățat pe copii cum să-și facă propria narațiune, de la regie și personaje până la montaj. „Animația nu e doar pentru copii, este o tehnică prin care poți să faci orice fel de narațiune”, spune Anna.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
