
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

Desființarea specializării învățător la liceele pedagogice, introducerea admiterii la liceu și noi modalități de acordare a burselor școlare au fost comentate abitir pe rețelele de socializare, stârnind revoltă în rândul elevilor, profesorilor și părinților. Toate aceste dezbateri care au antrenat opinia publică s-au făcut, însă, pe marginea unor proiecte de lege apărute pe surse, fiindcă într-atât de mult preț pe transparență decizională pune coordonatorul României Educate, „cea mai amplă și de durată consultare publică desfășurată până acum în domeniul politicilor publice din educație”, ajuns astăzi ministru.
Zeci de mii de copii lasă locuri goale în bănci înainte să ajungă la liceu, cu fiecare generație. Sărăcia este principala cauză a abandonului școlar. Vorbim de copii care renunță sau sunt retrași de familii pentru că pur și simplu nu au bani de haine și rechizite, ori sunt obligați de context să aleagă munca în detrimentul școlii. Elevii de la sat sunt în cel mai mare risc. Astăzi, despre starea de fapt. În zilele ce urmează, discutăm în podcastul REZOLVAT cu specialiști și practicieni despre ce poate fi făcut pentru a-i ține pe copii în sistem, cu toate variantele pe masă și cu limitările lor.
EDITORIAL. Ok, trăim vremuri dificile. Așa este, avem mereu de-a face cu câte un mare pericol, pe lângă toate celelalte pericole mai mici sau, cel puțin, mai îndepărtate de noi în timp și spațiu. Într-adevăr, nu ne place să fim forțați să alegem răul mai mic. Și nu e nicio îndoială că putem să ne imaginăm versiuni îngrozitoare ale viitorului, mai ales dacă pornim de la grozăviile din trecut.