Profesori ucraineni din Sighet, cu familia rămasă într-un oraș bombardat: „Tata e trecut prin polonezi, sovietici, Covid. Acum au venit rușii”
de Adelina Mărăcine și Răzvan Luțac
Oksana și Marian Ferțadi, profesori la Liceul Ucrainean „Taras Șevcenko” din Sighet, povestesc, printre lacrimi cum fratele nu vrea să-și lase orașul și e pregătit să lupte. Ambii sunt ucraineni, ea e chiar din Ivano-Frankivsk, el etnic din Maramureș. Deși predau informatică și matematică, de o săptămână fac cu elevii la școală doar istorie. „Le-am vorbit despre formarea statului ucrainean, despre NATO și UE. Nu știu aceste lucruri, iar dacă nu le spunem noi, vor veni alții să le spună cum stă treaba.”
Articolul complet aici.
Ore pe întuneric, în frig și cu alarme de atac aerian. Noua realitate în școlile cu predare în limba română din Ucraina. „Ne întoarcem în Evul Mediu”
de Marin Gherman
Alarmele antiaeriene întrerup zilnic orarul elevilor în Ucraina. Pe timpul lor, împreună cu profesorii părăsesc urgent clasele și coboară în adăposturi. Uneori rămân acolo timp de 4-5 ore, fără curent electric, doar cu luminițele de la ecranul telefoanelor mobile. Școala 9 a discutat cu doi profesori din regiunile Cernăuți și Odesa, care predau în școli românești, care descriu realitățile din sistemul de învățământ și speranțele de pace ale elevilor.
Eleva de pe primul loc la olimpiada națională de lectură. La proba orală a vorbit despre oamenii care i-au salvat pe cei din incendiul de la Colectiv
de Corina Dimitriu
Originalitatea a fost cheia către primul loc la naționala Olimpiadei „Lectura ca Abilitate de Viață”, spune, pentru Școala 9, Diana Găbureac, elevă în clasa a XII-a la mate-info, la Colegiul „Al. Papiu Ilarian” din Târgu Mureș. Ea a convins juriul prin abordarea unor subiecte la care ceilalți concurenți nu s-au gândit. La prima probă a scris despre emanciparea femeii în Iran, iar la oral a vorbit despre cum, din dragoste, faci tot posibilul să-i salvezi pe ceilalți. Și a dat drept exemplu cazul celor aflați la clubul Colectiv în 2015. „A fost un subiect dureros de dezbătut, dar am încercat să ne concentrăm”, povestește Diana. Povestea ei o puteți citi aici.
[Cum te simți] Studentă la Psihologie cu tulburare borderline: „Ca viitor psihoterapeut mi-aș dori să ajung în iadul în care se află fiecare și să ieșim de acolo împreună”
de Medeea Stan
„Din adolescență am simțit că ceva e în neregulă cu mine, dar nu puteam să spun ce”, explică Bianca, 23 de ani, în acest articol din seria Școala 9 „Cum te simți”, despre sănătate mintală. În copilărie, când rămânea singură cu mama ei, căci tatăl pleca din oraș cu munca, Bianca se temea permanent. Mama fetei era diagnosticată cu tulburare bipolară, iar Biancăi i se părea imprevizibilă mereu. Acum câteva luni, Bianca, studentă la Psihologie în Cluj, a mers la psihiatru și a aflat că are și ea o afecțiune psihică, tulburare de personalitate borderline, și atunci a început să se înțeleagă mai bine.
Prima săptămână ca învățătoare. „Fetița mea mi-a spus «nu, nu vrei să te bagi în așa ceva, la școală nu este frumos»”
De Ionuț Fantaziu
După 15 ani în care a lucrat ca jurist, Andreea Ciucu a decis o schimbare de carieră radicală: vrea să fie învățătoare. Și-a testat abilitățile în cadrul Academiei de Leadership și Pedagogie, organizată de Teach for Romania, ONG care susține profesorii la început de drum din zone defavorizate. Andreea a vorbit cu emoție pentru Școala 9 despre nesiguranțele începutului care însă toate pălesc în fața certitudinii că ești omul potrivit la locul potrivit.
Reportaj la singura școală din țară cu predare doar în limba romani: „Cât timp reușim să școlarizăm acești 50 de copii, încă avem o misiune”
De Medeea Stan
Opt profesori români și romi predau în școala din satul Măguri, Timiș, unde toate orele, cu excepția celor de română și engleză, se desfășoară în limba romani. Pentru oamenii din comunitate – peste 80% sunt romi – să termine un liceu și mai ales o facultate e o victorie. Călin Odă se numără printre cei care au reușit. Absolvent de Politehnică în Timișoara, acum le predă matematică elevilor din instituția în care a învățat și el. S-a întors în sat pentru familia lui, dar și ca să-i țină pe copii aproape de școală. Vrea să ocupe postul de mediator școlar, liber de mult timp, și să-i convingă pe adulții din sat să prioritizeze educația copiilor și să-i lase să învețe. Mai multe despre munca lor, aici.
.jpg)
Învățător cu 12 ani experiență, șofer în Portugalia: „Am plecat cu inima ruptă din cauza umilinței și sărăciei”
De Andreea Archip
Armand Giurea a decis în urmă cu o lună să plece din țară, după 12 ani de profesorat. Spune că are în continuare o pasiune mistuitoare pentru munca la catedră, dar România l-a umilit prea mult ca să continue. Împrumuta bani în continuare de la părinți ca să supraviețuiască, și ei profesori. Decizia recentă a guvernului de a nu mări salariile profesorilor i-a dovedit din nou că emigrarea a fost decizia corectă. „Vreau să văd și eu cum e să ai bani”, spune tânărul despre ce-și dorește în perioada următoare. Armand a povestit pentru despre durerea de a nu putea să practice profesia pe care o iubește și despre cum vede el reformarea sistemului.
Când eleva rebelă la pedagogic devine învățătoarea responsabilă. „Eram tunsă ciudat, aveam creastă. Era în comunism, dar am avut profesori înțelegători”
De Andreea Archip
Liliana Chivulescu are 31 de ani de când e învățătoare în aceeași școală în care a învățat – Picior de Munte, Dâmbovița. Mii de copii au învățat ghidați de ea să scrie și să citească, să privească curioși natura, să iubească școala. Zece dintre ei, cel puțin de atâția știe, au devenit și ei învățători sau profesori. Liliana este astăzi și mentor pentru tineri la început de drum. A văzut că cei care vin la catedră fiindcă e „o meserie curată, ușoară și frumoasă, cu trei luni de vacanță”, sunt decepționați repede. „Nu e nici ușoară, nici curată, dacă vrei să-i lași pe copii să învețe experimentând, sigur se vor murdări și sigur te vei murdări și tu. Frumoasă este!”
„Nu sunt un robot”. Vlad Oros, de trei ori olimpic internațional într-o vară
De Corina Dimitriu
Pentru Vlad Ștefan Oros, elev la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din Timișoara, vacanța de dinaintea clasei a XII-a a fost prilejul de a demonstra că poate fi cel mai bun din lume. Și-a început vara cu o medalie de aur la Olimpiada Internațională de Fizică, unde a reușit să obțină cel mai mare punctaj din Europa. A urmat o medalie de argint la Olimpiada Internațională de Lingvistică, iar, la finalul lunii august, elevul a reușit să se claseze pe primul loc în lume și să obțină medalia de aur la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică. Vlad a vorbit pentru Școala 9 despre motivația de a participa la olimpiade, despre strategiile pe care le folosește în pregătirea sa, dar și despre importanța conectării cu oameni care îi împărtășesc pasiunile.
Student bursier la 59 de ani. „Oamenii ajung la pensie și se plafonează, lasă educația pe ultimul plan”
De Radu Stochița
Tata nu a făcut facultatea când a terminat liceul, ci 41 de ani mai târziu. A intrat la buget fiindcă a avut o medie mare la bacul dat în 1981. Acum este student în anul al doilea la Geografie - Universitatea Valahia din Târgoviște, șef de an și cu cea mai mare medie din grupa sa. Se duce în fiecare zi la cursuri cu un entuziasm pe care uneori nu-l găsesc eu, proaspăt absolvent de facultate, la colegii mei care au o treime din vârsta tatălui meu. Am fost pentru o bucată de timp studenți în același timp, eu în SUA, el în România, purtând cu el la cursuri penarul meu din generală. O poveste despre educație, la orice vârstă.
O elevă olimpică la pedagogie vrea să fie educatoarea care îi învață pe copii să greșească: „Așa devii mai bun, trecând peste temeri”
de Corina Dimitriu
Există o criză a profesorilor peste tot în lume. În România, aproape 80% dintre cadrele didactice au peste 35 de ani. De Ziua Internațională a educației vă prezentăm povestea Anei Maria Dița, olimpică la pedagogie. Tânăra este determinată să fie educatoare, știa de altfel că va lucra în învățământ de când era la grădiniță. Acum este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Spiru Haret” din Târgu Jiu și a povestit pentru Școala 9 despre decizia de a urma un liceu pedagogic și despre ce a învățat în urma orelor de practică.
De ce e bătaie pe clasa pregătitoare de la Colegiul Goethe din București: „Nu atât reputația sau standardele îi ridică cota, cât poziția de monopol”
de Medeea Stan și Adelina Mărăcine
Copii de 6 ani trec, în câteva săptămâni, prin două interviuri de admitere la pregătitoare cu predare în germană, la școli diferite. Ajung în situația asta cei care pică admiterea la Colegiul Goethe din București și se luptă apoi pentru locurile rămase la celelalte două școli de stat din oraș, unde se mai predă germana ca limbă maternă. Aceste clase sunt pentru etnici, însă au ușile deschise și pentru copiii din familii vorbitoare de germană. Părinții celor respinși au trimis la inspectorat cerere de suplimentare a numărului de locuri. Școala 9 i-a întrebat pe câțiva dintre ei de ce își doresc atât de mult ca juniorii lor să învețe germană și de ce la Colegiul Goethe.
Editorial. Sunt profesor, scoate-mă de-aici!
de Monica Halaszi și Horia Corcheș
Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?
În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță.
Este tentant.
Editorialul integral, aici.
O școală din Vrancea, trecută prin două războaie mondiale, renovată complet la 130 de ani de la înființare. „Cum să învețe acești copii minunați în condițiile secolului 19?”
De Adelina Mărăcine
Una dintre cele mai vechi școli din țară, din Popești, județul Vrancea, ctitorită în 1892, a fost renovată complet printr-un proiect al asociației Bookland. Organizația a modernizat și dotat până acum 37 de instituții de învățământ de la țară și vrea în 2022 să mai adauge 27. Școala din Popești, care a trecut prin două războaie mondiale, poate sta azi în rând cu oricare instituție de învățământ de la oraș.
Aici reportajul complet.
Ghid de supraviețuire pentru profesorii din România. „Cu cât venitul este mai redus, cu atât anxietatea este mai crescută”
De Bianca Vasile
Cu o experiență de 17 ani la catedră, psihoterapeuta și profesoara Carmen Neagu a scris un ghid de supraviețuire pentru dascăli. La început de carieră aceasta a avut momente în care nu mai voia să meargă la școală și depresia începuse să se instaleze. A vrut să împărtășească din experiența ei prin care a transformat „supraviețuitul” în „trăit” în volumul ce va ajunge la public luna viitoare. Profesoara va începe și o serie de întâlniri cu colegii ei, față în față și online, pentru a le explica mai multe despre resursele din carte.
Editorial. Primele două săptămâni de practică pedagogică la fostul meu liceu mi-au arătat că reforma educațională nu poate fi făcută printr-o lege
De Antonia Pup
Pentru că sunt studentă la Departamentul de Pregătire a Personalului didactic, în paralel cu studiile de licență, trebuie să fac practică în școli. Am ajuns în fostul meu liceu unde în urmă cu doar trei ani protestam pentru drepturile elevilor, ca reprezentant al lor. Am fost cât pe ce să-mi pierd cumpătul la întrebarea unui elev, mi-am înțeles propriile limite și am avut zile epuizante. Am văzut munca profesioniștilor care nu se vaită de orar și nici măcar de salarii, așa cum se crede. Și m-am bucurat să am mentorul potrivit.
Editorialul Antoniei Pup aici.
