OP-ED. Telefoanele noastre primesc periodic actualizări de software. Unele repară erori, altele adaugă funcții noi, iar cele mai importante îmbunătățesc, teoretic, siguranța utilizatorului. Ne-am obișnuit cu ideea că un sistem trebuie actualizat pentru a rămâne relevant într-o lume care se schimbă rapid.
În luna mai am lansat campania „Good prof, bad prof” în care invitam profesori, elevi și persoane publice să facă portretul unui profesor „good” și al unuia „bad”. Niciun univers, nici cel al școlii, nu poate fi creionat doar în „alb/negru”, însă am vrut să lansăm o temă de discuție, să etalăm bune practici și profiluri luminoase din educație, la fel cum comportamentele „așa nu” pot fi o lecție prețioasă, mai ales dacă nu sunt alterate de discurs moralizator. În acest episod, prezentăm relatările a doi dintre cititorii care ne-au scris, inspirați de campania noastră. Iată poveștile din școală scrise de scriitoarea Luminița Aldea și profesoara Claudia Goga.
La un hotel din Sighișoara, o fată de 17 ani preia comenzile la restaurant. În București, un tânăr de 18 ani este lucrător comercial la un brand de haine, o altă tânără face cafele de dimineață până seara. Tot mai mulți tineri își pun șorțul, badge-ul sau uniforma și încep, pentru prima dată, să muncească. Am stat de vorbă cu liceeni care vara asta nu stau, ci lucrează. Pentru bani, pentru experiență sau doar ca să vadă cum e „la muncă”.