În luna mai am lansat campania „Good prof, bad prof” în care invitam profesori, elevi și persoane publice să facă portretul unui profesor „good” și al unuia „bad”. Niciun univers, nici cel al școlii, nu poate fi creionat doar în „alb/negru”, însă am vrut să lansăm o temă de discuție, să etalăm bune practici și profiluri luminoase din educație, la fel cum comportamentele „așa nu” pot fi o lecție prețioasă, mai ales dacă nu sunt alterate de discurs moralizator. În acest episod, prezentăm relatările a doi dintre cititorii care ne-au scris, inspirați de campania noastră. Iată poveștile din școală scrise de scriitoarea Luminița Aldea și profesoara Claudia Goga.
Din cei peste 192.000 de elevi înscriși în clasa pregătitoare în septembrie 2014, 154.600 au ajuns la cel puțin o probă de la Evaluarea Națională anul acesta. 38.000 de copii, așadar, nu apar în statisticile oficiale, un oraș cât Bragadiru - Ilfov sau Mediaș - Sibiu. Rapoartele anuale privind starea învățământului preuniversitar arată că mii de elevi se pierd din fiecare generație. Ministerul Educației spune că diferența vine, în mare, din numărul de copii rămași repetenți, olimpici sau cu cerințe speciale care nu sunt obligați să susțină examenele. Specialiștii în educație consultați de Școala 9 atrag însă atenția că această explicație e incompletă, iar fenomenul „pierderii pe drum” a elevilor trebuie privit din mai multe unghiuri.
„O să fiu și eu ca Micul prinț?”. Așa a reacționat Isabela Stănescu atunci când i s-a propus să-și spună povestea vieții ei iar câțiva studenți să o pună într-o carte ilustrată, în română și romani. „Micul prinț” a fost cartea de care s-a îndrăgostit când era mică și se juca pe străzile din cartierul Gara Veche din Piatra Neamț, o comunitate de romi căldărari. Astăzi este soprană și profă de canto în București și pune cuvântul „romă” mereu alături atunci când se prezintă „fiindcă e nevoie”.