Au trecut vreo 13 ani de când părinții le-au trimis într-un centru de plasament din Galați, își amintesc Miruna și Carmen. La 17 ani, adolescentele se întreabă cum va fi viața lor după ce vor ieși din sistemul de protecție socială. În toată această perioadă, s-au întâlnit cu mama lor, care n-a fost de acord ca gemenele să fie adoptate. „Când voiam să mergem acasă vara, ne lua. Am vrut să fim acolo, nu conta că nu aveam ce mânca”, ne-a povestit Miruna în tabăra Asociației Ajungem Mari pentru adolescenții din centre. La mai multe ateliere, tinerii au învățat despre emoții, relații și cum să-și gestioneze banii.
Sunt Bianca, elevă în clasa a 11-a. Nu fumez și n-am încercat niciodată marijuana. Dar țigările, alcoolul și drogurile sunt peste tot în jurul meu, la cei de vârsta mea. „De plictiseală și pentru anturaj”, mi-au motivat mulți. Am aflat de la prieteni că să faci rost de iarbă e infinit mai ușor decât să furi un 5 la fizică. Am vorbit cu psihoterapeutul Viorel Roman de la clinica Aliat Teen, care lucrează cu adolescenții care se confruntă cu adicțiile, pentru a afla ce te duce către primul „cui” și cum poți să te ferești.
Pablo Pineda a obținut, în 1999, diploma de pedagog de la Universitatea din Málaga, Spania. Devenea astfel prima persoană din Europa cu sindrom Down care își încheia studiile universitare. Părinții l-au trimis de la început la școli de masă, însă până la liceu nu s-a lovit de prejudecăți, povestește el pentru Școala 9. Atunci, profesorii au votat dacă să-l primească sau nu în instituție. Nu aveau încredere că tânărul cu Down, o afecțiune cromozomială care se asociază și cu dizabilitate intelectuală, ar putea să se țină de liceu. În prezent, Pablo, 49 de ani, vorbește în companii despre integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilități și joacă în filme.