Cum să predai fără rușine aparatul reproducător. Lecțiile unei profesoare la pensie

„Amalia avea 14 ani, iar prietenul ei, Sorin, avea 17, atunci când ea a rămas însărcinată cu Tudor, care are acum aproape 2 ani. Trăiește împreună cu mama ei, pentru că tatăl copilului, deși a fugit de acasă pentru a trăi cu Amalia și copilul lor, s-a speriat și a plecat. Amalia a renunțat la școală pentru a avea grijă de băiețelul ei. Va relua probabil cursurile după ce copilul nu va mai fi dependent de ea. «Ar trebui să reiau școala, dar acum nu am cum. Sau poate o să mă angajez pe undeva, pentru că nici mama nu are un salariu prea bun, iar alocația mea este foarte, foarte mică. Nu vreau să mă gândesc la asta acum. O să văd ce o să fac. Acum trebuie să merg pe direcția asta pe care sunt.» Nu mai are nici lacrimi. Or fi secat de mult, în nopțile de singurătate și de deznădejde.”

Așa arată un studiu de caz introdus în manualul de biologie pentru clasa a VII-a al Editurii Corint. La pagina 103, după teoria legată de funcția de reproducere, autoarele manualului propun exerciții practice pe baza articolului Andreei Tudorică, „Copilele care au copii”, din februarie 2018.

Camelia Manea, una dintre autoarele manualului, ne-a povestit de ce au ales să introducă în manual o poveste inspirată din realitate, dar și despre cum a ajuns să predea biologie și apoi să scrie manuale, cum s-a predat reproducerea înainte și după Revoluție, cum vede educația pentru sănătate și sexuală în școală, ce reacții au elevii la ore și cum pot reacționa profesorii.

„Din păcate, în societate, femeile trebuie să învingă toate greutățile, să se gândească că poate fi și mai rău. Și copiii văd totul în jur, așa că am ales să punem ceva ce se poate întâmpla în realitate. Eu consider că realitatea ne dă cele mai bune lecții”, spune ea.

„Atunci știam foarte clar că trebuie să te măriți și să ai copii”

- Școala9: Cum ați ajuns să predați biologie și să scrieți manuale?

- Camelia Manea: Am terminat liceul în anul de grație 1980. Am dat la Facultatea de Biochimie din București. După facultate am primit repartizare la liceul din Dumbrăveni, în județul Sibiu. Apoi m-am mutat la Ploiești și am lucrat în industrie ca biochimist. Când a venit Revoluția, a venit și fiul meu și am zis că este mai bine pentru mine ca mamă să intru în învățământ. Și în 2010 am început cu culegeri mici de texte și de probleme.

- Cum era predată funcția de reproducere când erați dumneavoastră elevă?

- Foarte serios. Chiar dacă era înainte de Revoluție. Nu era abordată ca educație sexuală, ci ca anatomia și fiziologia sistemului reproducător. Deci aveam doar partea descriptivă.

- Dacă e să ne referim la perioada de dinainte și după Revoluție, ați făcut vreo schimbare în felul în care predați?

- Informațiile legate de reproducere înainte de Revoluție erau strict științifice. Adică atunci știam foarte clar că trebuie să te măriți și să ai copii. Aveam un univers mai limitat, ca să nu zic că informațiile noastre erau mult mai reduse.

Acum sunt mult mai numeroase. Problema este că trebuie să facem diferența între ce e bine și ce nu e bine. Și pentru asta eu cred că orele astea de educație sexuală se pot face, că mereu s-a pus problema. Cine să facă educație sexuală? Profesorii de biologie, că știu destul și au și programe, o mulțime de ghiduri. Și părinții pot să facă o astfel de educație.

Legat de starea de sănătate de acum, vreau să vă spun că în maternități sunt tinere care nasc până în 18 ani și femei care nasc după 35 de ani. Vârsta potrivită este între 22-30 de ani. Și noi suntem exact pe laturi.

• În prezent, elevii pot învăța noțiuni de educație sexuală în cadrul opționalului „Educație pentru sănătate, care urmărește, potrivit programei școlare, „promovarea cunoştinţelor corecte privind diverse aspecte ale sănătăţii şi formarea de atitudini şi deprinderi indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos”.
• La orele de „Educație pentru sănătate” din clasele I și a II-a, de pildă, copiii învață cum să aibă grijă de corpul lor și de echilibrul dintre activitate și odihnă, descoperă importanța igienei, a alimentației variate și a curățeniei mediului în care trăiesc. Un singur capitol e dedicat sănătății reproducerii și familiei, unde cei mici descoperă rolul fiecărui membru al familiei și diferențele dintre fete și băieți.

Educație pentru viață

- Și în ipoteza în care educația pentru sănătate sau sexuală ar deveni materie obligatorie, ați vedea-o ca o materie separată sau mai degrabă introdusă ca un modul la biologie?

- Eu cred că este nevoie de o materie care să cuprindă și aspecte sociale, și aspecte psihologice și pe cele de anatomie. O materie legată de educație pentru viață, i-aș spune eu, care să cuprindă și partea de moral, de etică, de estetică și de sănătate. Ar trebui să avem și susținerea sau cererea părinților. Pentru că și dumnealor se confruntă cu generațiile de acum cu multe probleme.

- Cum e să predai educație pentru sănătate?

- Noi avem încă din 2004 o programă foarte bine redactată pentru educația pentru sănătate, revizuită foarte decent și adaptată pentru momentele astea. Dar, din păcate, orele acestea sunt opționale.

Eu am avut ocazia să predau educație pentru sănătate la clasele de uman, la clasele a XI-a și a XII-a. Erau patru module care se refereau la sănătatea reproducerii și familiei, la consumul și abuzul de substanțe toxice, la valori umane, violență, abuz, accidente. Și la fiecare nivel erau propuse teme pe care puteam să le abordăm sau puteam să facem altele. Dar mie mi s-au părut potrivite cele din programă și chiar le-am parcurs cu seriozitate.

La primul curs de genul mă așteptam să fie refractari, să facă glume, dar au fost foarte serioși și chiar au pus multe întrebări. Și atunci am zis că este un domeniu care trebuie dezvoltat și aprofundat.

Discuțiile delicate te pot apropia de elevii tăi

- Ați spus că atunci când predați educație pentru sănătate vă așteptați ca elevii să râdă. Dumneavoastră cum reacționați atunci când îi vedeți pe elevi că se amuză la lecțiile legate de asta?

- Cu o glumă pe aceeași temă. La clasă trebuie să fii cu garda sus, dar cu respect față de elevi.

- Ce le-ați spune profesorilor care se simt chiar ei jenați să abordeze genul acesta de subiecte?

- Cu o pregătire temeinică a subiectului înainte, o lecție nu are cum să intimideze un profesor. Să se gândească că ar putea chiar să își apropie mai mult elevii discutând lucruri mai delicate cu ei. Poate că unii acasă nici nu pot să deschidă gura pe subiectul respectiv.

- S-a întâmplat vreodată în anii în care ați predat să vină elevii la dumneavoastră cu situații personale de tipul: am făcut sex neprotejat, ce pot să fac?

- Da, dar nu fete. De la un băiat căruia i-am dat sfatul cel mai bun, să consulte medicul.

În seria REZOLVAT pe tema educației sexuale mai poți citi și despre imaginea de moment, ce înseamnă educația sexuală și ce rezultate concrete are, cu soluții de la două ONG-uri cu experiență în România, cum, când și de ce ar trebui părinții să vorbească deschis cu copiii lor despre sex și sexualitate, de ce educația sexuală trebuie să fie predată înainte ca elevii să-și înceapă viața sexuală, povestea ONG-ului Sexul vs. Barza, menstruație și sexualizarea ei. Și pentru zilele când to do-ul e o listă mult prea lungă, poți asculta podcastul REZOLVAT pe Spotify Școala9.

Echipa de proiect:

Coordonator de temă: Cristina Radu

Jurnaliști: Cristina Radu, Andreea Archip, Raluca Cristea

Ilustrații: Simina Popescu

Imagine: Sorin Grigoreanu

Montaj: Bogdan Pîrlea

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.